blogu' lu' castraveţ

La anu nou la pesimist i-o padarit radashii un trenutz cu vagoane, cale ferata…caro4e o plashiadka de 2×2 metri…da lu optimist i-o padarit o balega de cal. Amu se yntylnesc ii karo4e shi pesimistu zice:
– (pesimistu)Bai iaka nii ni-o padarit vrode pizdatyi tren, cu vagoane cu jeleznaia daroga, cu orash, da eu iaka shad shi ma gyndesc daca se strica, ap unde pula eu sa gsesc shini sa-ni remonteza trenu. daca se rupe vo relisa ap di care clei sa cumpar pentru dynsa eu nu shtiu, karoe hui ego znaiet shi di facut, gruz kak-to….a , k stati da tzii shi padarak tz-o padarit?
– (optimistu)Bai, da nii ni-o padarit un cal, numa ca eu nu-l gasesc…

Karo4e doi moldoveni yn italia , la o dace, s-o aranjat la stroika. Vine haziainu shi zishi, tipa:
-iaka bai doua kaldari cu kraska, trebu sa boitz gardu ista. da vedetz sa v-ajiunga pentru tat gardu, ca-i tat kalkulat shi costa bani. eu an sa vin disara shi an sa controlez. daca nu boitz tat gardu va uvolnesk. Disara daca fashitz tat cum trebe prinitz kapusta binemeritata…
(s-o dus el karo4e)
aishtea doi o lucrat pyna la obed shi li-i amynka, da ruble n-au. Unu zyshi:
-Bai Ion, hai bai sa vindem o kaldare cu craska!
-Shi te-ai palit way Vasyli? Dap disara cum ne krutim yn fatza stapynului?
-Bai ne krutim noi kumva…(shi se uita la kalu kare pashtea nu departe de dynshii).
O vyndut ii o kaldare de kraska, o papat, o baut shi o muntuit de dat numa jiumate de gard, i-o boit cu peria botu kalului cu craska albastra shi sh-o luat de-o grija…
O vinit sara…Vine haziainu, vede gardu pe jiumatate boit shi a***eshte.
-(stapynu)Cum b*lea atz voit voi numa jiumate de gard, a?
-(vasyli)Bai, ne paverish da iaka yn timp shi boiam gardu, o vinit iaka kalu shela shi o mynkat kaldarea a de craska.
-(stapynu)P**detz karo4e, ma duca sa aduk pushka yl ympushk na*ui.
-(ion)lasa bai saraku kal yn pashi, padumaesh … o kaldare de kraska…
-(stapynu)Daaa b*lea, saraku kal zyshi, da iaka p**daru ista de kal alaltaieri ni-o mynkat doua toane de tzyment.

Cu infinitul nu ţi-o tragi

Luminile ce dor clipe
Ciuruiesc mantia neagra a nemuririi
Cu boabe reci la fund de clepsidra
Îşi plâng existenţa.

Un colos prăbuşit
Pe un pergament de-abia lucrat –
Esenţa cruda
A celui ce montează maşini de timp

Poţi să zbori printre harpe,
Cupidoni sau nimfe
Ca finalul piesei să-l asculţi
În tacte de metronom.

Cauţi uşi
Pentru a nu te supune tic-tac-ului
Şi asta pentru ca nu ştii
Ca labirinturi nu există.

Poţi să zbori printre harpe,
Cupidoni sau nimfe
Ca finalul piesei să-l asculţi
În tacte de metronom.

***
Carbon

E prea mult colb cosmic,
Pe iarba de pe gazon.
Fluturii strănută spasmodic
Şi totul devine Carbon.

Carbon pe obositul meu creier
Cenuşă pe ochii livizi,
Nu vor mişca în grabă nici greieri
Rătăciţi printre hribii lurizi.

O lună, un cer şi un soare,
Din totul nimic a rămas.
Se stinge lumeasca lucoare
În nimbul carbonului ars.

E prea mult colb cosmic
În cafea în dulcele fum,
Ţigara se stinge ironic
Şi viaţa-i la fel doar un scrum.