blogu' lu' castraveţ

La lucru. La balcon. Soare. Cald. Fumez. Un 4uvak i-o lasat pe tatz a lui să-i facă ultima tusofca. Last trip funeral party. Ma anina soundu din p.d.v acustic. Suna de parca suna peste tat sh pentru tatz, zicynd „Waaaaaaaaaaay! Minus unu!” Sh ashe nush cum ni vine sa-i zyk: eheheheheheeeeeei, unti dushi way (sau faw, hz), mai stai oleaca… aishi yi prikolina…!!!:-D
Ei, da shi sa-i fahi, ashe-i la tatz [zzzop (c)], treaba lui…

Zashibisi zi yi az…

Iaka she gliuk din copkilarie:

La noi în casă se terminase şamponul şi mama adusese oleacă de la vecini, într-un pahar. L-o pus pe masă în bucătărie. Eu am venit de-afară însetat, vad paharu şi cu gândul „o! campot de chersashi” am tras o gură bunişoară de şampuni. Normal că după aşe delicates, trebe zacuscă. Da an zacusit eu cu nishte ficat de porc, proaspăt copt în ciaun de mama. Am mâncat tare multa ca sa scap parţial de gustul de şampon. Ap iaka de atunci de câte ori mănânc ficat, simt în gură gustul acela de şampon de ou.

Az am mâncat la masă ficat de porc şi iar am avut gliucu.

La 09:00 am mers la izvor, si am luat apă DORNA, ne trecută prin ţevile de fabrică. Read the rest of this entry »

Azi am urcat 3 Km cu telescaunul. 3 Km timp de 35 min. Sus, în cabană am luat un vin fiert, mi l-au recomandat unii care l-au băut acolo sus. Gustul de sirop dulce fierbinte, supra condimentat şi fără vreo aluzie la gustul de vin, m-au lăsat dezamăgit. Nu recomand la nimeni.

Înapoi cu telescaunul. A urmat o telebăutură normala în telebar, după care 30 minute de telepat şi teletelevizor.

Teleend.

Masa de dimineaţa. ATV. Plimbări prin oraş.

La orele 14:30 ne-am ridicat în munţi având cu noi un hârleţ, un cuţit carnea de purcel, şi cele pregătite pentru masa de Crăciun la natură. Cu gaura pentru foc ne-am descurcat repede. Mai greu a fost cu focul. Am lucrat la el cam 30 minute până l-am aprins, fără hârtie, fără lemne aduse cu noi. Până la urmă pionerii au depăşit dificultăţile impuse cu insistenţă de condiţiile climaterice şi calitatea biocombustibilului. Read the rest of this entry »

Cititul în rutieră este foarte dăunător:
– îţi strici vederea
– uneori citind, îţi dai seama la un moment dat că trebuia să cobori 5 staţii în urmă.

Azi am întârziat la serviciu cu 12 minute.

Fiecare odaie din hotel are sistemul de iluminare organizat după un principiu deloc nou şi nici evident la prima vedere. Deci există un bec care iluminează întreaga odaie, un întrerupător chiar lângă pat şi altul la ieşirea din odaie. Şiretlicul este că atunci când intri poţi aprinde becul la intrarea în odaie şi-l poţi stinge atunci când te culci, sau îl poţi aprinde când te ridici din pat şi respectiv îl poţi stinge când ieşi din cameră.
În una din zile toţi 4 baieţi ai noştri cu studii superioare dintre care doi cu studii tehnice, am stat şi ne-am tot gândit cum poate fi realizată acest sistem de iluminare. Soluţia a venit abia a doua zi dimineaţa:

Întrerupătorul A poate fi sau în poziţia 1 sau în poziţia 2.
Întrerupătorul B poate fi sau în poziţia 1 sau în poziţia 2.

Orice succesiune de comutări ale celor două întrerupătoare vor stinge, apoi vor aprinde becul:
A2 – stinge (celălalt stă în B1)
B2 – aprinde (celălalt stă în A2)
A1 – stinge (celălalt stă în B2)
B1 – aprinde (celălalt stă în A1)
etc.

O alta aplicaţie este becul din curte: la poartă aprinzi lumina şi în casă o stingi sau în casă o aprinzi iar la poartă o stingi. Astfel parcurgi curtea cu lumină.
O nuanţă importantă sunt întrerupătoarele, ele trebuie să aibă posibilitatea de a comuta două circuite. Cele obişnuite nu au.

La micul dejun a venit o doamna şi ne-a zis “buna ziua, здравствуйте”. I-am răspuns la fel: buna ziua, здравствуйте. Ne-a întrebat daca nu dorim să participăm cu toţi moldovenii la seara de Crăciun organizată tot de moldoveni, în hotelul vecin („Bradul”), pentru preţul simbolic de 10 EUR. Doamna a hotărât să ne întrebe în rusă şi noi la rândul nostru am hotărât să nu mergem la această distracţie tentantă.
Am facut pe urmă o plimbare prin localitate, care seamănă în partea centrală a oraş, iar pe la periferii – a sat. Mai ales periferiile iradiază o atmosferă rustică deosebită, de tradiţie. Read the rest of this entry »

Era odata un buldog care o stat tat viatza legat. Shi iaka yntr-o buna zy se rupe hlantzugu shi se dezleaga buldogu. Se uita el cu okii tulburi de furie prin ograda shi se gyndeshte:
– ooooo, nakanetz ta, libertate. Amush cynd ies yn ograda sh primu pe shini yntylnesc – fac bucatz.
Merge el prin ograda pustie shi nu gaeshte pe nimeni. Inca shi mai infuriet iese el yn drum shi se gyndeshte:
– eeee, daca ies amush yn drum, pe shini primu gasesc – vai de steaua lui, rup bycatzele, ynmprashtii matzele pe bardiur, fac una cu pamyntul.
In drum – nimi. La un moment dat vede o poarta sh pe poarta scrie: “CAINE RAU”.
– Tulumama lui eu, iaka amush i-arat eu lui,
zyshe buldogu nostru sh intra yn ograda. Akolo yn fundu ograzii vede el o cushculitza de cyine cat un skvareshnik. S-aprokie, baga capu yn cushca sh vede acole o shavka miticutza, cu urekile lunji lasate yn jios, cu nishte okioi mari shi blynz ca la motanu din Shreck. Buldogu-l yntreaba:
– Way, tu eshti cyine rau?
– eeeeeeeeeeu (cu vocea tremurynda)
– Da 4i eshti rau?
– Ca nu manync tat din farfurica…

Ziua a început cu un somn lung şi adânc întrerupt la mijloc de micul dejun şi un pahar cu vin, care s-a terminat pe la 11:XY. Somnul bineînţeles. Pe urmă am ieşit afară şi mi-am plimbat becul, i-am arătat oraşul, barul şi o fosta colegă de serviciu: o întâlnire plăcută, neaşteptată şi întâmplătoare. În general am întâlnit în Vatra Dornei vre-o 5 feţe cunoscute de prin facultate, liceu, serviciu, chefuri. Read the rest of this entry »