blogu' lu' castraveţ

Da aşe, da uşurică tare. Că după aceea cu închisoarea (o fi fost prea înspăimântătoare şi grea), n-o mai comentat nimeni pe blog. Aproape nimeni. Păi cum ziceam, una uşurică şi nu aşa de straşnică. Erau odată două sate despărţite de o răscruce. Într-un sat trăiau numai canibali mincinoşi (este demonstrat ştiinţific: toţi canibalii sunt mincinoşi. La ei albul e negru, iarna-i vară, prostu-i deştept şi canibalu’ nu-i canibal) iar celălalt sat era populat doar de oameni buni şi sinceri (şi aici ştiinţa nu dă greş: oamenii care nu mănâncă oameni sunt cinstiţi. Dac-o zis că se măreşte salariul după electorale, ap aşe şi este).
Se ştie deci ca oamenii buni spun adevărul tot timpul iar canibalii mint tot timpul. Şi te nimereşti tu, aşe printr-o fericită întâmplare, la răscrucea cu pricina şi te întâlneşti cu un om din cele două sate, fără ca să ştii din care anume. Ai dreptul să pui o singură întrebare şi să afli direcţia încotro trebuie să mergi ca să nu ajungi sa te mintă şi să te pape unii. Ei, şi cam cum vei proceda?

Buna ziua, dragii mei cititori.
Aşa cum de gătit, de păpat şi de scris nu mă las degrabă, am tot stat pe gânduri dacă trebuie să fac pasul acesta sau nu. Iată despre ce este vorba: mă gândesc să fac un blog specializat şi să mut toate reţetele acolo, şi m-am gândit să mă sfătui cu tine. Ai vrea tu oare ca toate bucatele desenate aici să apară pe un site aparte, ai vrea tu oare să ai toate reţetele grămadă, crezi tu că merită să despart instrucţiunile de gătit mâncărică frumoasă de toate celelalte multe şi mărunte de pe acest blog sau nu trebuie nici în ruptul capului. Părerea ta contează, aşa că spune şi tu ce crezi:

Mulţumesc, mai intraţi!

Avea bunica o ghicitoare:
La un capăt – fum şi scrum,
La alt capăt – un nebun.

În seara de 20 iulie, pe la 18:00 seara, cumpăram un pachet de ţigări la chioşcul de tutun de lângă serviciu. Am achitat 9 lei şi am scos una din cele 20 de beţigaşe spurcate şi gudronate din cutia stilată de carton lucios şi plăcut la atingere. Am aprins-o şi am pornit spre staţie. Am urcat în troleu şi am scos din geantă ultimele pagini scoase la imprimantă ale cărţii care avea să-mi aducă libertatea. Timp de 15 minute cât am mers până la destinaţie, am citit tot ce-a mai rămas din cea mai tare opera a bine cunoscutului Allen Carr. Am coborât la staţie, am mai aprins una, am tras cât de adânc am putut toate fumurile pe care mi le-a împins ţigara în mine, am aruncat pachetul în lada de gunoi şi am luat-o spre casă.
Anume astfel am terminat de citit cărţulia cu pricina, de data asta în română. Se pare că cititul în română este mai eficient decât cel în rusă (data trecută anume în rusă am citit-o, şi a funcţionat exact pentru 4 luni), sau cititul atent este mai eficient decât cititul la viteză. De una sunt sigur: acum o să funcţioneze pentru tot restul timpului petrecut în dimensiunea asta. Şi dacă tot m-am apucat să mă laud, să vă dau şi câteva impresii. Habar nu aveţi cât este de uşor să devii peste noapte dintr-un fumător nervos un nefumător calm şi fericit. Prima data sau n-am înţeles eu bine cum lucrează această metodă, sau n-am respectat regulile de aur ale acesteia. Acum (e 05.08.2010 12:54 când scriu acest articol) realizez cu totul alte senzaţii şi de când nu mai fumez, în comparaţie cu tentativa precedentă, n-am avut nici măcar o tentaţie de a aprinde o porcărie cu filtru. Merită să încerci, garantez 100 la 100!

În dimineaţa de 21 iulie 2010 m-am trezit, în sfârşit, nefumător.

Mulţi nutriţionişti afirmă că pe timp de caniculă, cea mai binevenită băutură este ceaiul fierbinte. Ei, dacă zic ei, noi le lăsăm pe toate baltă şi ne apucăm de făcut ceai. În primul rând turnăm în ceaşcă goală (goală la stânga) o jumătate de litru de ceai (plină la dreapta).

Pe urmă scoţi din cuptor piceniile şi le presori cu Read the rest of this entry »