blogu' lu' castraveţ

Archive for December, 2017

#12 Mircea Cărtărescu – Solenoid

without comments

  • … cel care taie nodul pe când toți ceilalți încearcă să-l dezlege.
  • Un oracol a prezis că neînțelegerile din Frigia vor lua sfârșit, când regele va urca cu carul până la templul lui Zeus. Gordius, un simplu țăran, a fost ales rege al Frigiei și, drept mulțumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oiștea carului însă era legată de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis că cel ce va reuși să desfaca Nodul gordian va deveni stăpânul Asiei. Mai târziu, Alexandru Macedon ar fi taiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile și punând stăpânire pe partea de vest a Asiei.
  • Dar există și o a patra alegere, față de care întreaga literatură are consistența volatilă a pufului de păpădie
  • Căutam prostește, căutam în locuri în care nu e nimic de găsit, ca paiangenii ce-și țes plasa în săli de baie în care nici o muscă, nic un țânâar nu poate pătrunde.
  • În vis nimic nu e magic, magic e doar visul însuși.
  • Situs inversus totalis – extrem de rara condiția în care un om are toate organele corpului inversate față de axa de simetrie.
  • NU apucasem să tușesc odată, că se și-nfățișa doctorul. Deși-mbrăcat în alb, el a fost omul negru al copilăriei mele până când a fost înlocuit de dentist.
  • Munca l-a făcut pe om maimuță.
  • În capitalism există exploatarea omului de către om. În comunism e invers.
  • La un an după publicarea “O investigație a legilor gândirii, pe care sunt fundate teoriile matematice ale logicii și probabilităților”, la vârsta de 39 de ani, Boole, se căsătorește cu o femeie la fel de dăruită în felul ei, Mary Everest. Unchiul ei era colonelul George Everest, cel care coordonase Marea cadastrare trigonometrică a Indiei de nord de Nepal și dăduse numele celui mai înalt munte de pe planetă.
  • De-asta oamenii și-au spus lucrurile importante prin cărți, căci orice carte presupune-o absență, dintr-o parte sau cealaltă: când e scrisă, lipsește cititorul. Când e citită, lipsește scriitorul. Dispar astfel greața și abjecția de-a pune față-n față judecătorul și condamnatul.
  • Nicolae Minovici se spânzurase astfel de sute de ori în cele două decenii, în adâncul stranoi al Morgii, dar numai în ultimii cinci ani ajunsese-n Nirvana. Abia atunci publicase principala sa operă, Studiu asupra spânzurării.
  • Manuscrisul lui Voynich (numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca manuscrisul de la Vila Mondragon) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției.
    Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.
    Alte manuscrise bizare: “Codex seraphinianus”, “The Resurrectionist: The Lost Work of Dr. Spencer Black”.
  • Sticla lui Klein
  • Nu ne spun adevărul, nici despre naştere, nici despre moarte, pentru că nu trebuie să-i vedem cum sunt cu adevărat: umbre trecătoare pe lume. Păzesc cu sfinţenie secretul fiindcă nu trebuie să aflăm că noi suntem yeii, că mintea noatră e de cristal, pe când a lor miroase a noroi şi a frică.
  • Mai multe fete, pline de admiraţie pentru colegul lor atât de special, încercaseră să-i ceară prietenia, dar el le respinsese, cum părea că respinge, elastic, ca polii asemănători ai uni magnet, tot ce era în jurul săi.
  • Nicolae Vaschide – psiholog și psihiatru român, care și-a desfășurat activitatea de cercetare în Franța. Colaborator al lui A. Binet, Ed. Toulouse și H. Pieron, Vaschide a adus o contribuție prețioasă în domeniul psihologiei experimentale, studiind diverse procese senzoriale, somnul și visele, atenția, funcțiunea psihofizică a mâinii.
  • Lumea reală, concretă, tangibilă ar fi fost tot ce este, singurul vis permis nouă, şi pentru că singurul, incapabil să se recunoască pe sine drept vis. Ne îndoim de ea pentru că visăm.
  • “Tinere, ştii tu oare cum e-nsurat? Să-ţi spun eu, care ştiu: ceva mai rău ca spânyurat! Nu mult mai rău: doar ceva-ceva…”
  • SIGNA TE SIGNA TEMERE ME TANGIS ET ANGIS(palindrom) – “Fă-ți cruce, fă-ți cruce, mă atingi și mă chinui în zadar”
  • “De ce mi s-a dat, ca tuturor semenilor mei, o minte de zeu, dacă odată cu ea am primit un trup de sarcopt?”
  • Substanţa durerii + cea mai limpede şi mai intensă substanţă din lume.
  • Religiile sunt, şi trebuie să fie, contemplarea năucă a degetului lui Dumnezeu, în neputiinţa de a înţelege că nu degetul e mesajul, că el doar arată ceva.
  • O foaie trebuie îndoită doar de 50 de ori ca grosimea ei să ajungă de la pământ la lună.
  • Suntem copii cosmosului, trăind o nanosecundă pe un fir de praf din adâncul infinit al nopţii.

Bibliografie:

  • Федор Достоевский – Неточка Незванова
  • Frantz Kafka – Jurnalul
  • Ethel Lilian Voynich – Tăunul
  • Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate
  • Charles Howard Hinton – A new Era of Thought
  • Charles Howard Hinton – On the Education of The Imagination
  • Dagmar Rotluft – Impudica Moarte
  • Hinterland
  • Jean Ray – Malpertuis
  • Andre Pieyre – Muzeul negru
  • Gérard de Nerval – Poeme
  • Rainer Maria Rilke – The Notebooks of Malte Laurids Brigge
  • Guy de Maupassant – Le Horla
  • Contele de Lautréamont – Cânturile lui Maldoror
  • Scrierile judecătorului Daniel Paul Schreber
  • Operele lui Max Blecher
  • Poezia lui Konstantinos Kavafis
  • Theresa Breslin – Stăpânul viselor

Written by kirpi4

December 5th, 2017 at 12:05 am

Posted in Cărți

Tagged with