Aeroporturile
(2011.04.17)
Uneori am impresia că am fost mai mult in aeroporturi decât in Sankt Petersburg.
Aeroportul Domodedovo din Moscova este unul redus ca scara, daca e sa-l comparam cu “The Terminal” – cel filmat cu Tom Hanks.
E uriaş şi ăsta şi la fel reprezintă un microunivers aparte, unde oamenii sunt în permanenţă aşteptare, ocupaţi care şi cu ce.
Unii obosiţi şi zombaţi de somn. Alţii care stau în fotolii privind ecranele laptopurilor sau cum restul lucrează. În Domodedovo lucrează foarte mulţi oameni de naţionalitate asiatică. Mai puţin ruşi, dacă vorbim de munca non administrativă. Evident, despre discriminare religioasă pe teritoriul aeroportului, nici faţă de angajaţi, nici faţă de turişti, nu poate fi vorba.
Fumuarele sunt oribile. O odaie 3x3m îmbâcsită de fum şi miros de muc ars de ţigară, ticsită cu sugători lacomi de tutun. În acele momente te simţi fericit dacă nu eşti fumător, pentru că un fumător în acele momente arată ca un deşeu al societăţii.
Celor pasionaţi de marketing le va plăcea ceea ce-am observat în Domodedovo. Când intri pe teritoriul aeroportului, trebuie să scoţi toate mărunţişurile metalice (inclusiv monedele) din buzunar şi să le pui într-un sertar deschis pe tejgheaua ce sta lângă poarta detectoare de metal. Vameşii nu golesc complet sertarul niciodată. Astfel, dacă n-ai avut grijă să-ţi ţii mărunţişul în portmoneu sau să-l elimini din timp din arsenalul buzunarului de călătorie, nu-l mai poţi lua din sertar, pentru că ai obraz. Sau pentru că nu ţii minte exact cât ai pus acolo. Proverbul “ban la ban se trage” are aici aplicaţia cea mai evidentă.
În acest Mu-Mu cafe pionerul a băut un bere-bere în loc de cafe şi a aşteptat 6 ore avionul ce avea să zboare în Sankt Petersburg, începând draftul acestui post.
După 6 ore alt avion, alt peisaj extraterestru. Încă peste o oră jumătate – râul leagănului culturii ruseşti: Neva.
Şi aterizarea.
La aterizarea în a doua Veneţie, după cum i se mai zice Piterului ai impresia că ai aterizat în… în Bălţi.
Nu atât exteriorul cât interiorul. Ai impresia că eşti în autogara centrală din Chişinău. Pentru că aeroportul din Chişinău este mult mai vajnic: mai frumos şi mai mare. Aeroportul “Pulkovo” în interior arată cam ca şi sala Gării de Nord de la noi. Drept că de două ori mai înaltă. Apoi ce vreau eu să zic cu asta: ruşii nu repară aeroportul, nu fac feţe pentru turiştii care vin. Ei sapă şi schimbă în interior, nu în afară. Cât am reuşit să văd oraşul arterele mai mici, toate sunt în săpături, bucăţi de ţevi şi şine pentru liniile de tramvai şi metrou. Băştinaşii spun că mereu ceva se schimbă, întotdeauna ceva se reconstruieşte şi se re-drege.
La noi e invers: o dată în 30 de ani se repară o staţie de epurare, odată în 10 un drum. Da aeroportul e ca nou-nouţ.
