blogu' lu' castraveţ

Al nouălea cer

with 3 comments

(2011.04.17)

A fost percheziţionat. A fost impus să-şi lase papucii. A fost impus ce are sub capacul obiectivului. I-a fost lipit un sticker de bagaj. Şi i s-a arătat tunelul pe unde trebuie să intre în pasărea de fier.
Sankt Petersburg

Aşa a păşit kirpi4 la bordul primului avion pe care l-a atins şi pedinăuntru, şi pe din afară, în viaţa lui de pioner (iertat să-mi fie acest artificiu vizual, când vorbesc de aeroportul din Chişinău privind imaginea facută în Domodedovo).

Primele secunde de mers au fost o totală dezamăgire. Cu viteza de 60 la oră rabla aerului moldovenesc se tot cotilea hodorogind pe pista de decolare, fără să fie clar unde se îndreaptă şi când va da, în sfârşit din aripi. La un moment dat în general am crezut că s-a răzgândit. Şi iată că atunci când a apucat să facă cale întoarsă, a fost clar tot. Cea mai tare senzaţie din câte îmi amintesc eu. Realizezi că eşti pe ceva mare şi puternic. Fiecare metru pe secundă pătrată scurgea din organismul pioneresc încă un miligram de adrenalină. Şi adrenalina devenea din ce în ce mai insuficientă. Vorba cântecului: de adrenalină nu te saturi niciodată. Şi numai – numai a început să soarbă lacom din serul de epinefrină, totul în jur a muţit brusc, şi pista început să dispară de sub picioare iar cerul a început încet să-şi deschidă porţile stratosferei.
Sankt Petersburg

Minunatele şi mirificele orizonturi. Aici realizezi că noţiunea de „cer” a fost una cu totul pământească, pentru că nu ai cu să cunoşti cerul de la altitudinea unui cap de om.
Sankt Petersburg

Aici poţi bea cea mai gustoasă cafea, la cel mai frumos geam.
Sankt Petersburg

Ca să realizezi cum arată într-adevăr al nouălea cer.

(acest al nouălea cer este fullsize, fa un click şi ai să vezi)

Nu am zburat cu clasa I, şi din câte am văzut eu clasa business nu mai este ea cine ştie ce deosebită (vb de Air Moldova evident): veceu separat, fotolii mai late, spaţiu mai mult şi geamuri mai largi. Ca să continui ideea, câteva remarci referitor la calitatea zborului: în clasa econom te simţi destul de confortabil, mai ales prima dată. Am zburat în ambele direcţii în total cu 3 companii: a noastră şi două ruseşti. Impresia creată este că zică că piloţii moldoveni ridică şi pun pe pământ un Embraer 190 mai bine decât ruşii de pe S7 un Boeing 737. Au confirmat şi cei care zburau deloc prima dată. Însoţitoarele de bord moldovence sunt cele mai amabile, mai simpatice, si mai ale noastre. Mâncarea e mai bună (ea in general există), deşi nu mă apuc desigur să compar preţurile biletelor.

Doar prima decolare a fost deosebită. Celelalte au fost ordinare: nici adrenalină, nici nimic. Doar cerul. Aşa că următoarea doză am s-o obţin, probabil, sărind cu paraşuta.

Când zburam înapoi am trecut printr-o zonă de turbulenţă. Cei treji şi cu experienţă mai mare de zbor, au zis că a fost cea mai puternică zgâlţâitură în aier trăită până acum. Eu dormeam dus după aproape 48 de ore nedormite. M-am trezit imediat după. Se cam agitase lumea. Şi se cam înălbise. Şi atunci mi-am adus aminte cumvintele curatorului nostru din cadrul instituţiei unde activăm, spuse la ultima şedinţă de lucru, cu o zi înainte de zbor: “oare e corect să trimitem atâţia specialişti buni cu un singur avion?”. Noi eram 9. Toţi s-au întors acasă întregi şi uscaţi. Eu mi-am adăugat în lista de zboruri încă patru steluţe şi o turbulenţă somnoroasă. În timpul zborului nici un blid zburător n-a nimerit în vizorul nostru. Pănă data voiitoare.



Written by castraveţ

May 13th, 2011 at 12:02 pm

3 Responses to 'Al nouălea cer'

Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Al nouălea cer'.

  1. superb!!!! nu ai avut la un moment dat dorinta nebuna de a atinge cu mana “al noualea cer” ( ultima poza) ??

    Annie

    2 Jun 11 at 14:39

  2. o daa! mai mult ca atyt, am vrut sa sar in al noulea cer:)

    kirpi4

    2 Jun 11 at 14:48

  3. ooo daa….

    Annie

    2 Jun 11 at 15:11

Leave a Reply