blogu' lu' castraveţ

Dragi copii, astăzi vom vorbi despre magie, religie, ritualuri oculte, vrăji şi alte dimensiuni ale existenţei omului pe pământ. Subiectul a fost deschis cu doi pioneri ai otreadului „Burevestnic” la festivalul Art-Labyrinth din s. Poiana, Şoldăneşti, continuat la „Chateau”, str. Banulescu-Bodoni 8/1 Chişinău, filtrat şi sistematizat azi la o cafea, la balcon, la lucru. Puneţi-va ochelarii 3D, astupaţi-va urechile, făşeţi-va cruce, pregătiţi un paneri cu patlajele şi citiţi ceea ce urmează.

Religiile
În spiritualitatea sa pe parcursul existenţei sale, omul se ciocneşte de multe chestii care-i înfioară mintea. Aparenţa existenţei altor dimensiuni detaşate de realitatea firească a lucrurilor l-a făcut pe om să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri. De multe ori răspunsurile sunt ascunse foarte bine sau invers – sunt banal de evidente. Neavând instrumente de cercetare, cel mai uşor şi mai corect răspuns este acela care vine primul, odată ce altele nu există. Astfel omul şi-a creat în jurul lui un univers paralel cu legile sale sacre, secrete, cu reguli de temut şi periculoase pentru cei neiniţiaţi. Prin urmare, omul a identificat lucrurile şi evenimentele neclare pentru el cu modele bine argumentate aducând o descriere amplă şi exhaustivă pentru moment a acestora. În rezultat apar religiile, culturile magice, tehnicile transcendentale de spiritualizare a fiinţei umane şi călătoriile între dimensiuni şi lumile paralele. Biblia reprezintă un ghid al creştinului în lumea sacră dincolo de viaţă. Pildele şi poveţele pe care le dă, sunt scrise şi ulterior descifrate de propovăduitori. Majoritatea acestora scot sensuri inexistente în cartea cărţilor, dar care foarte reuşit sunt acceptate şi aprobate de adepţi, luând naştere o lume iluzorie recunoscută şi mitologizată de mase şi promovată cu inisitenţă de adepţi. Este comod ca lucrurile să stea anume aşa şi nu altfel. În acelaşi timp orice studiu în domeniu se soldează cu soluţii impuse doar de direcţia de căutare sau, ştiind exact unde trebuie să ajungi în raţionamente, vezi doar o faţă a cubului, şi anume acolo şi vei găsi răspunsul la întrebare. De exemplu fenomenele naturale fireşti astăzi pentru conştiinţă, cândva erau considerate supranaturale de către triburile preistorice şi în jurul acestora civilizaţiile fondau culturi şi religii întregi.
Cred eu, nu este exclus faptul că de multe ori fenomenul îşi găsea explicaţia imediat, de exemplu prima eclipsă de soare fiind explicată maselor de către şaman instantaneu, fără analize şi căutări, altfel risca să-şi piardă autoritatea din moment ce nu controla situaţia. Este evidentă lungimea căii ştiinţifice care trebuie parcursă pentru a găsi răspunsul corect, şi este evident că explicaţia era limitată de instrumentele de cercetare accesibile. Istoria religiilor şi culturilor s-a construit de multe ori pe evenimente accidentale şi pe seama competenţei personajelor reprezentative ale culturii: şamani, preoţi, guru etc.

Faptul că cei iniţiaţi ţin coborâtă cortina misterului dă şi mai multe suspiciuni. Religiile astăzi sunt un instrument eficient de manipulare a maselor, de desocializare ce au ca scop fie gruparea în comunităţi izolate cu o forţă de rezistenţă redusă în faţa intereselor unor grupuri dominante concrete, fie pentru atingerea unor anumite scopuri prin stabilirea regulilor de comportare şi dirijare a activităţilor, iarăşi în interesul grupului dominant invizibil.

Yoga
Pornind de la ideea că fizicul corpului este în totalitate controlat de creier, ne putem controla şi spori abilităţile noastre de exemplu prin tehnicile propuse de meditaţii în tradiţiile yoga. În studiile lor, reprezentanţii şcolii au ajuns demult la orizonturile spiritualităţii umane, care deja sunt privite fie sceptic de unii, fie cu admiraţie şi cu impresia că e un domeniu dincolo de firesc. Dar totul, cred eu, este explicabil. De exemplu levitaţiile, probabil, pot fi explicate prin legile fizicii clasice în urma studiului amplu a treptelor de cunoaştere prin practică şi iniţiere în metodele de abordare a fenomenului. Până nu ştii cu ce se mânâncă nu ştii ce gust are.

Practicile oculte
Mulţi vorbesc despre ele, mulţi povestesc despre cazuri întâmplate cu „cineva”, mulţi au trăit senzaţii foarte vagi pentru conştiinţa lor. Şi iarăşi cele două tabere îşi găsesc adepţii: unii cred orbeşte în existenţa forţelor supranaturale şi atribuie subiectul la categoria „magie şi misticism” iar alţii le neagă fie pentru că sunt sceptici şi nu au argumente nici pro şi nici contra, fie sub influenţa ignoranţei sau fricii faţă de necunoscut, fie din cauza conştientizării incapacitaţii de înţelegere a fenomenului. Pe parcursul secolelor omenirea şi-a creat tot mai multe instrumente de studiere cât a universului exterior atât şi a celui interior. Perioada prezentă ne-a deschis noi viziuni asupra realităţii, asupra construcţiei creierului uman cu diverse tehnici de programare neuro-lingvistică, hipnoză şi psihologie. Conştientizăm astăzi bine faptul că tehnicile de manipulare a maselor în ansamblu cât şi a fiecărui individ în parte sunt la apogeul de dezvoltate. Raportate la practicile oculte, aceste instrumente ar putea da explicaţie experienţelor oculte, trucurilor de magie tribală şi efectelor paranormale. De aici porneşte ideea că descântecele, vrăjile, ritualurile voodoo au avut pe din timpuri mai vechi reprezentanţi de temut care posedau tehnici de manipulare a creierului uman, inaccesibile celor neiniţiaţi în majoritate. Apariţia geniilor de sistem şi existenţa lor în continuare pe parcursul evoluţiei civilizaţiilor, a format caste şi şcoli întregi, secrete şi inaccesibile publicului larg. Starea fizică a fiinţei umane, controlul comportamentului şi impulsurile spre anumite acţiuni sunt insuflate prin crearea unei situaţii iluzorii în interiorul minţii omeneşti. Vrajeala continuă să rămână vrăjeală atâta timp cât o privim ca o vrajă, iar dacă analizez efectul pe care-l provoacă pot admite că este vorba de o iluzie creată cu iscusinţă pe care mintea noastră n-o contestă. Din moment ce este pusă la îndoială şi trecută prin prisma teoriilor psihologico-neuronale, iese la iveală o situaţie foarte clară pentru mine.
În acelaşi timp orice domeniu poate fi studiat la infinit deoarece pe lângă generalităţi există particularităţi adânci în esenţa lor şi din aceste motive există lucruri pe care ştiinţa nu le poate explica. Probabil timpul şi acei care vor avea curajul sau dorinţa de a cerceta fiecare caz în parte vor identifica până la urmă modelul existenţial al unui fenomen sau altul.

În loc de epilog
Genul science fiction are nenumărate astfel de modele care nu întotdeauna reprezintă doar ficţiune, sau cel puţin a încetat să mai reprezinte ficţiune după o perioadă de timp, când fenomenul îşi găsea explicaţia ştiinţifică şi logică, şi era încadrat în modelul lumii reale. Filtrul nemilos al progresului ne aduce tot mai aproape de un inevitabil impas al cunoaşterii, când nu va mai fi nimic secret şi nimic inexplicabil…să fie aşa oare, sau este doar iluzia unui neinițiat în mari adevăruri ale vechilor tradiţii?