blogu' lu' castraveţ

Sâmbătă (2014.09.13) la Tipografia 5 s-a desfășurat un performance Anti Fashion în cadrul prezentării “Sabat Collection” – o colecție ce a luat naștere datorită lui Piotr Alii și Cristy Mironcik.

Pe web s-a scris, probabil, suficient despre asta, nu atât și despre mesajul pe care l-a purtat evenimentul. Într-o discuție cu prietenii, au apărut controverse referitor la acesta, părerea mea subiectivă, fiind, într-un fel, “WTF”-uită. Pentru că pot să-mi aștern gândurile mai bine în scris, decât s-o fac cu niște capacități de speaker reduse, o fac aici, prieteni, descosând simbolismul performance-ului fir-a-păr.

Ținuta minimalistă, alb-negru ar veni să simbolizeze Yin și Yang: binele și răul. Or dacă vorbim despre lumea modei, frumosul pe care ni-l bagă societatea pe gât vine de mână cu perfidul. Or, noile modele de vestimentație presupun sacrificii mari pentru cei care urmează să le poarte. Industria fashion demult nu ne mai uimește cu modele suple, de multe ori exagerat de suple, cu abateri grave de la anatomia “normală”(a se citi “firească”) a unei femei.

Măștile, ar semnifica ascunderea personalității, a chipului natural, denaturarea identității prin impunerea unor standarde de comportament (interpretarea poate fi multiplă: machiajul – dacă vorbim de chip, personalitatea – dacă ne referim la valorile impuse, etc.)

Anatomia modelelor, suplețea, cum am mai zis, reprezintă standardul timpurilor noastre de frumusețe. Ele vin în contrast cu deznodământul prezentării: femeia de vârsta a treia adusă pe scenă în sicriu. Trend-ul noțiunii de “frumos” este univoc și constant pe parcursul a mai multor secole: de la formele pline venerate în lucrările pictorilor și sculptorilor renașterii la modelele anorectice ce defilează în zilele noastre pe cele mai în vogă podiumuri ale industriei modei.

Omagiul adus în final acelei femei, simbolizează, cred, respectul față de standardele trecute și în același timp regretul cu privire la inevitabilitatea de a schimba mersul lucrurilor: normele vechi mor, devin istorie. Imaginea miresei în sicriu, face parte din tradiția funerară românească (inclusiv, nu știu culturile altor etnii): fetele nemăritate decedate, anume astfel sunt înhumate, moartea fiindu-i în același timp și nuntă – faza asta cu mireasa nu pot sa mi-o explic.

În general, conceptul și-l explică fiecare după cum îi vine. Oricum explicația promotorilor este așteptată.

Bine, Ana?