blogu' lu' castraveţ

Într-o bună zi, un om s-o apucat să înveţe yoga. S-o dus el la un master bătrân de yoga şi i-a spus:
-Mastere, eu vreu să învăţ yoga.
-Na-ţ cartea asta, şi citeşte-o foarte atent, i-o spus masterul. Dar vez, respectă întocmai ceea ce e scris în cartea asta, o mică abatere şi din tine yoga nu mai iese.
-Bun, o spus ucenicul. O luat cartea subsuoară şi s-o dus acasă să înveţe yoga.
Ş-o aprins el lumânări în cameră, o pus o muzică meditativă şi o deschis prima pagină. Acolo scrie: „NU MÂNCA O ZI”. Omul nostru, o lepadat tăte treghile şi n-o mâncat fix o zi.
A doua zi, citeşte el mai departe. În carte scrie: „NU MÂNCA ÎNCĂ DOUĂ ZILE”. El iar o lepadat tat şi n-o mâncat două zile. Iaca şa, n-o facut nică şi n-o mâncat două zile.
După asta, întoarşe pagina şi citeşte: „NU MÂNCA O SĂPTÂMÎNĂ”. Scârghit pe de-oparte de foame, dar bucuros pe de altă parte că iaca-iaca ar s înveţe yoga, omul leapada iar tăt, şi nu mănâncă o săptămână. Numai cu asta şi s-o ocupat: n-o mâncat o săptămână.
După şi-o trecut şi termenul ista, el iar citeşte în carte: „DUTE ŞI TE CACĂ”
Bucurat de o aşa diversitata neaşteptată a programului, se duce el în dosul casei, da chiloţii în jos şi se aşază în chirostrii, după cum cere cartea. Înceracă el odată să urmeze ultima indicaţie, încearcă a doua oară – nu-i iese nică. La un moment dat, aude ceva cronţăind în spate. Mirat la culme, se întoarce şi ce credeţi că vede?!
Curul păştea iarba.