Brainstorming pentru amatorii de bancuri
Nu-i secret pentru nimeni că fiecare din noi este antrenat într-un proces continuu de schimbare: atât pe plan material, cât şi pe plan nematerial. Nu, nu despre plan şi senzaţia de schimbare cauzată de acesta este vorba. În acest post este vorba de umor, cât n-ar fi de surprinzător. În particular, despre bancuri. Când am înţeles eu noţiunea, erau la modă bancurile despre lup şi iepure şi despre Peticaşvasilivanci (faptul că ăştia-s două personaje diferite l-am înţeles nu de-odată). Eu vă zic amuş câteva din primele bancuri (stilul şi vocabularul sunt lăsate aproape intacte) pe care le-am auzit eu mulţi ani în urmă, pe urmă e rândul vostru. Eu numa când mă gândesc la ele, mi se face pleata măciucă:
1. Lupul ş-o cumpărat motoţîclă cu calească. Şi cum se cătăia el prin pădure îl vede pe iepure.
– Ei, Volc, spoate ş eu s mă cătăi cu tine în calească.
– Da, s poate. Sui.
Merg ei, merg. La un moment dat văd un sarai. Da la lup nu lucra tormozul. Şi ei au intrat în serai cu tot cu motoţîclă. Iepurle o dovdit ş-o sărit, da lulu nu.
După ce s-o tamponit în serai, iepurele întreabă:
– Ei, Volc tî gde?
– Ia zdesi v sarae, zubî sabiraiu.
2. Peticaşivasilivanci fuge de nemţi. Văd o casă şi intră acolo şi se ascund în cuptior. Vin nemţii şi aprind focul. În casă se face cald şi nemţii zic:
– Gud, gud.
Da peticaşvasilivanci spune:
– Gud gud, mne iaiţa jgut.
Ian amu voi spuneţi, care o fost primele bancuri?
iaka nu ţin minte era cu Peticasivasilivanci sau cu Lupul şi Iepurele, dar suna aşa:
Şi-a cumpărat să zicel Lupul motocicletă. Îl invită pe Iepure să-l plimbe cu motocicleta. Merg ei, merg şi Lupul vede un copac. Îi zice Iepurelui:
– Mă crezi că mă opresc la un centimetru de copacul cela?
– Nu te cred.
Lupul îşi ia vînt şi se opreşte la un cm de copac.
Mai merg ei, mai merg şi văd o hîrtiuţă. Lupul:
– Mă crezi că mă opresc la un centimetru de hîrtiuţa ceea?
– Nu cred!
Lupul îşi ia vînt şi se opreşte la un cm de hîrtiuţă.
Mai merg ei, mai merg şi văd o rîpă adîncă. Lupul:
– Mă crezi că mă opresc la un cm de rîpa ceea?
– Nu cred!!!
Lupul îşi ia vînt şi se opreşte fix la un centimetru de rîpă. Se uită la Iepure şi-i zice:
– Vezi?
Iepurele se uită la Lup şi zice:
– Amu du-mă înapoi la hîrtiuţă!
victoriadiak
6 Nov 10 at 23:04
loool:) il uitasem:) tare de tot era bancu ista pe vremuri:)
kirpi4
7 Nov 10 at 18:56
Banc fetesc 🙂 dintre primele
Se intilnesc doi distrofici.
– Tu ciiiit cintareeeesti?
– doua graaame… da tu?
– trei graaame…
– o!! poncik!!!
Irina
20 Nov 10 at 13:53
normaaal:) era bun!
kirpi4
22 Nov 10 at 10:25
era ce era pe timpuri ca circulau multișoare bancuri cu motoțîcle.
un om ș-o luat o motoțîclă.
ș-în prima sară i-o furat-o.
uceastkovii era rus și nu știe nică moldovnești.
omu nici el rusa.
vine la miliționer și-i zice: “mne furăchi matarăchi!”
“как-как!?!?!?”
“nu ti cîca, că bani am dat!”
inca unul pe care l-am auzit de la maturi pe atunci cand inca nu-l intelegeam…tot printre primele:
merge un omulean prin georgia.
gaseste 1 rubla.
se apleaca.
din spate, altul i-o ‘zasadeste’.
“vitashi!!!”
“ne vitashu!”
“vitashi!!!”
“ne vitashu!”
omul cu pricina scoate un cutitas si isi face un vant prin fata feselor sale.
“VIKAVIRIVAI!”
fublea. ni rușini.
Nenormalul
2 Dec 10 at 00:37
:)))) iaka ni le-am amintit shi eu 😀 moshnyie anigdoate erau:-D
kirpi4
2 Dec 10 at 08:18