blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘Amperi neuronali’ Category

Gânduri de 1 ianuarie

without comments

“Petardazzi” – castă de intruși care îți buhnesc petarde sub geam în cele mai neașteptate momente. Mai sunt cunoscuți sub numele de “pedardaști” sau “petardați”.

Written by kirpi4

January 1st, 2021 at 8:38 pm

Posted in Amperi neuronali

Cărți citite în 2020

without comments

01. Уилл Гомперц – Непонятное Искуство. От Моне до Бэнкси. (Will Gompertz – What Are You Looking At?: 150 Years of Modern Art in the Blink of an Eye)

Written by kirpi4

January 1st, 2021 at 12:07 am

Posted in Cărți

Tagged with

–== PATENTEZ IDEE DE CEAS ==–

without comments

Eu am acasă două ceasuri. De câţiva ani unul arată 12ş30 (sau 00ş30, depinde cum te uiţi) iar celălalt – 09ş09 (sau 21ş09, depinde cum te uiţi). Ele reprezintă unicat. Acestea sunt ceasuri autoreglabile. Evident, ca oricare ceas, ele au şi proprietatea de a se grăbi. Diferit. Ele acum sunt la 17 iunie 2021 12:00 (celălalt, respectiv – 9:09). Ele aşteaptă.

Written by kirpi4

December 13th, 2020 at 8:39 pm

Posted in Amperi neuronali

Fuga, fuga, fuga!

without comments

Fuga, fuga, fuga! Să reuşeşti cât mai mult. Fuga, fuga, fuga! Tu poţi mai mult! Să mulţumeşti clientul, să nu depăşeşti deadline-ul, să vinzi cât mai mult, să cumperi… Fuga, fuga, fuga!
Trăieşti în iluzia că realitatea asta e acea realitate pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna. Să alergi! Să alergi! Pentru a ajunge acolo unde poţi sta.
Dar.
Cauţi escapade către lucruri care se fac încet. Să coci o pizza intr-un cuptor pe care l-ai făcut încet, să faci 5 km până la izvor după apă, încet sa repari un lucru vechi, încet să dai din vâsle pe mantia virgină a lacului, sa ştergi sâmbătă praful de pe geam, încet. Să ascuţi lama unui cuţit, încet, cu îndemânarea unui ucenic umil condus de mâna imaginară a lui Hattori. Şi să asculţi, să auzi. Să… Te regăseşti în banalităţi ce presupun meticulozitate şi implicare.
Focul arde. Focul e făcut din lemne care au crescut încet. Focul din acele lemne este magic. Magia este ascunsă. În pădure necunoscută nu te du la magician. Cu mâna goală, cu mintea nepregătită, la magician nu te du.
După toate, paradoxul existenţial oricum va dicta: Fuga, fuga, fuga!
Am impresia că trebuie să trăim mai încet.

Written by kirpi4

October 17th, 2020 at 11:45 am

Приехали…

without comments

„Leapşa”, „De-a atinsea”, în rusă “Сифа”, “Салки”. Acestea sunt denumirile generice ale unui şi acelaşi joc din copilărie, regulile căruia sunt foarte simple: unul îi aleargă pe ceilalţi până atinge pe cineva, transmițându-i, astfel, leapşa. Cel cu leapşa îi ia la alergat din nou pe ceilalţi participanţi. În regiunea în care am copilărit acest joc se numea „de-a pălita” (Te-am pălit! Tu păleşti!)
Astăzi, în curtea blocului în care stau, am auzit un nume nou al acestui joc. Vreo 5 copii se jucau „de-a coronavirusul” (Vadim e coronavirus! Fugiţi!).
Cum s-ar zice, приехали.

Written by kirpi4

August 9th, 2020 at 11:49 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Despre presa liberă

without comments

Presa e liberă.
Presa e liberă să facă ce vrea.
Nu ce vrea ea.
Felicitări întâriziate prietenilor şi cunoscuţilor din domeniu.

Written by kirpi4

July 7th, 2020 at 8:45 pm

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Efectele secundare ale covrigului

without comments

– Vecinii din bloc s-au cunoscut. Sub lozinca “nici un vecin necunoscut” păşim dârz spre viitorul luminos iluminat de 5G.
– Oferta satisface cererea: găseşti taxi chiar când plouă. Chiar când tare plouă.
– Observi oamenii mai bine. In criză, caracterele au (depăşim discret tautologia) caracterul de a se deplasa spre firea cea mai naturala de a fi.
– Observi minuni: în perioadă de trafic uman redus există probleme cu transportul public pentru traficul uman. În epoca când (космические корабли бороздят просторы вселенной)
– În magazin nu sunt biciclete.
– Te temi să te atingi de oameni. Oamenii se tem să se atingă te tine. Nu aşa de tare te temi să te atingi de câini liberi şi nesiliţi de nimeni.
– În magazine el nu este: covrigul. Covrigul nu-i cam niciunde. Dar el este.
Covrigul poate sa se strecoare în buzunar când, de exemplu, din celalalt buzunar scoţi o medalie. Aici lucrează legea conservării covrigilor şi medaliilor în univers. Şi cu bogăţia asta vii şi începi a împrăştia covrigi.
Da noi nu vrem covrigi. Noi vrem medalii!

Written by kirpi4

June 21st, 2020 at 11:56 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Offtopic

without comments

Offtopic:
Expresia “мой коронный номер” și-a denaturat sensul pentru totdeauna.

Update:
de fapt, si “мой коронный анекдот” tot.

Written by kirpi4

June 5th, 2020 at 10:33 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

GRANDOAREA NAŢIUNII

without comments

2045
– Bunele, ia mai povesteşte, te rog, cum a fost la COVID?
– Ei, nepoate, nici nu vrei sa ştii…
– Nu, bunele, hai, te rog, povesteşte, măcar oleacă!
– Ei, nepoate, am trecut noi prin multe. Am trecut si prin vremurile când oamenii mergeau pe sub pământ.
– Asta cum?
– Iaca aşa! Erau un fel de transport terestru cu garnituri, ”tren” ii spuneam. Ele te duceau unde aveai nevoie, doar că erau lipite de sol. Şi ca sa urci intr-o garnitură trebuia sa mergi pe sub pământ. Mai ales iarna, era un fel de loterie: ai sa poţi ajunge pana la tren fără sa-ţi rupi gâtul pe scările de la JD sau nu.
– Bunele, da ce-i asta, JD?
– Eh… nepoate… “J” venea de la “Jos”, scările celea duceau jos. Iar “D”… “D”… acel “D” doar căpetenia oraşului se încumeta sa-l descifreze când urca şi cobora acele scări…

***

– Bade Dinu! Bade, Dinu!, Baaaade Dinu!
– Şi vrei bre!
– Împrumuta-ni , te rog, colaiderul până mâine…
– Da pentru ce?
– Ei… ţi-i jele. Eşti un jmot, bade Dinu!
– Cum îţi permiţi, mucosule! Eu COVID-ul l-am trecut, da tu ce-ai făcut în viaţa asta?!

***

– Mucosul!…
– Bunele, d-ap’ din ce trăiaţi?
– Ei, nepoate… o fost greu… O fost greu până nu ne-am învăţat a vinde culioace.
– Matale serios? Matale ai prins timpurile culioacelor? Eu am un coleg care zice ca bunelul lui are ascunse în pod două culioace, dar nu mi le-a arătat… Eu nu-l credeam! Deci ele există?!
– Eh, nepoate, pe timpul lui DonDiriDon noi strangeam multe culioace. Practic toată viaţa noastră se învîrtea în jurul acelor culioace. Nu ştiu dacă ţii minte proverbul bunicăi, Dumnezeu s-o ierte.
– Care?
– Zicea „Să n-ai o sută de prieteni, să ai un culioc”. Păi uite, am ajuns şi la vremurile când intrau băieţi în costume şi răsturnau casa cu picioarele in sus. Daca găseau culioc – era vai şi-amar de steaua celui care le ascundea.
– Păi ce se întâmpla?
– Nepoate, fără întrebări, cu tupeu şi fără scrupule te trimiteau direct la Sadova. Multa căpşună am înghiţit eu la viaţa mea, nepoate. Şi acel DonDiriDon, aprig om mai era: mânca pepenii cu mâinile goale.
– …
– …

2065
Au trecut anii, şi am realizat că nu pe toate le-am înţeles pe atunci, dar ţin minte cum mama, de sărbători, ne aşeza la masă şi ne ungea câte o felie mare de pâine cu unt, mie si bunicului, şi ne presura cate o linguriţă mai generoasa de fulgi de hrişcă pe ea.
Abia acum îmi dau seama că nu am o amintire mai caldă decât acele zile din ’45.

Written by kirpi4

May 23rd, 2020 at 10:36 am

#unpicderespiro

without comments

Nu că m-aș amesteca în treburile statului, dar le-aș sugera celor care au inventat suma de 22 mii în calitate de amendă (în caz că vor mai reveni la o măsură similară) o alternativă. Așadar, vă propun programul #unpicderespiro.
Aflarea în parc / pădure se poate cu o condiție: în timpul aflării acolo este obligatorie salubrizarea. Gunoi, #slavadomnului, avem încă pentru două-trei carantine.

Written by kirpi4

May 2nd, 2020 at 10:42 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with ,