blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘Amperi neuronali’ Category

Приехали…

without comments

„Leapşa”, „De-a atinsea”, în rusă “Сифа”, “Салки”. Acestea sunt denumirile generice ale unui şi acelaşi joc din copilărie, regulile căruia sunt foarte simple: unul îi aleargă pe ceilalţi până atinge pe cineva, transmițându-i, astfel, leapşa. Cel cu leapşa îi ia la alergat din nou pe ceilalţi participanţi. În regiunea în care am copilărit acest joc se numea „de-a pălita” (Te-am pălit! Tu păleşti!)
Astăzi, în curtea blocului în care stau, am auzit un nume nou al acestui joc. Vreo 5 copii se jucau „de-a coronavirusul” (Vadim e coronavirus! Fugiţi!).
Cum s-ar zice, приехали.

Written by kirpi4

August 9th, 2020 at 11:49 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Despre presa liberă

without comments

Presa e liberă.
Presa e liberă să facă ce vrea.
Nu ce vrea ea.
Felicitări întâriziate prietenilor şi cunoscuţilor din domeniu.

Written by kirpi4

July 7th, 2020 at 8:45 pm

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Efectele secundare ale covrigului

without comments

– Vecinii din bloc s-au cunoscut. Sub lozinca “nici un vecin necunoscut” păşim dârz spre viitorul luminos iluminat de 5G.
– Oferta satisface cererea: găseşti taxi chiar când plouă. Chiar când tare plouă.
– Observi oamenii mai bine. In criză, caracterele au (depăşim discret tautologia) caracterul de a se deplasa spre firea cea mai naturala de a fi.
– Observi minuni: în perioadă de trafic uman redus există probleme cu transportul public pentru traficul uman. În epoca când (космические корабли бороздят просторы вселенной)
– În magazin nu sunt biciclete.
– Te temi să te atingi de oameni. Oamenii se tem să se atingă te tine. Nu aşa de tare te temi să te atingi de câini liberi şi nesiliţi de nimeni.
– În magazine el nu este: covrigul. Covrigul nu-i cam niciunde. Dar el este.
Covrigul poate sa se strecoare în buzunar când, de exemplu, din celalalt buzunar scoţi o medalie. Aici lucrează legea conservării covrigilor şi medaliilor în univers. Şi cu bogăţia asta vii şi începi a împrăştia covrigi.
Da noi nu vrem covrigi. Noi vrem medalii!

Written by kirpi4

June 21st, 2020 at 11:56 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Offtopic

without comments

Offtopic:
Expresia “мой коронный номер” și-a denaturat sensul pentru totdeauna.

Update:
de fapt, si “мой коронный анекдот” tot.

Written by kirpi4

June 5th, 2020 at 10:33 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

GRANDOAREA NAŢIUNII

without comments

2045
– Bunele, ia mai povesteşte, te rog, cum a fost la COVID?
– Ei, nepoate, nici nu vrei sa ştii…
– Nu, bunele, hai, te rog, povesteşte, măcar oleacă!
– Ei, nepoate, am trecut noi prin multe. Am trecut si prin vremurile când oamenii mergeau pe sub pământ.
– Asta cum?
– Iaca aşa! Erau un fel de transport terestru cu garnituri, ”tren” ii spuneam. Ele te duceau unde aveai nevoie, doar că erau lipite de sol. Şi ca sa urci intr-o garnitură trebuia sa mergi pe sub pământ. Mai ales iarna, era un fel de loterie: ai sa poţi ajunge pana la tren fără sa-ţi rupi gâtul pe scările de la JD sau nu.
– Bunele, da ce-i asta, JD?
– Eh… nepoate… “J” venea de la “Jos”, scările celea duceau jos. Iar “D”… “D”… acel “D” doar căpetenia oraşului se încumeta sa-l descifreze când urca şi cobora acele scări…

***

– Bade Dinu! Bade, Dinu!, Baaaade Dinu!
– Şi vrei bre!
– Împrumuta-ni , te rog, colaiderul până mâine…
– Da pentru ce?
– Ei… ţi-i jele. Eşti un jmot, bade Dinu!
– Cum îţi permiţi, mucosule! Eu COVID-ul l-am trecut, da tu ce-ai făcut în viaţa asta?!

***

– Mucosul!…
– Bunele, d-ap’ din ce trăiaţi?
– Ei, nepoate… o fost greu… O fost greu până nu ne-am învăţat a vinde culioace.
– Matale serios? Matale ai prins timpurile culioacelor? Eu am un coleg care zice ca bunelul lui are ascunse în pod două culioace, dar nu mi le-a arătat… Eu nu-l credeam! Deci ele există?!
– Eh, nepoate, pe timpul lui DonDiriDon noi strangeam multe culioace. Practic toată viaţa noastră se învîrtea în jurul acelor culioace. Nu ştiu dacă ţii minte proverbul bunicăi, Dumnezeu s-o ierte.
– Care?
– Zicea „Să n-ai o sută de prieteni, să ai un culioc”. Păi uite, am ajuns şi la vremurile când intrau băieţi în costume şi răsturnau casa cu picioarele in sus. Daca găseau culioc – era vai şi-amar de steaua celui care le ascundea.
– Păi ce se întâmpla?
– Nepoate, fără întrebări, cu tupeu şi fără scrupule te trimiteau direct la Sadova. Multa căpşună am înghiţit eu la viaţa mea, nepoate. Şi acel DonDiriDon, aprig om mai era: mânca pepenii cu mâinile goale.
– …
– …

2065
Au trecut anii, şi am realizat că nu pe toate le-am înţeles pe atunci, dar ţin minte cum mama, de sărbători, ne aşeza la masă şi ne ungea câte o felie mare de pâine cu unt, mie si bunicului, şi ne presura cate o linguriţă mai generoasa de fulgi de hrişcă pe ea.
Abia acum îmi dau seama că nu am o amintire mai caldă decât acele zile din ’45.

Written by kirpi4

May 23rd, 2020 at 10:36 am

#unpicderespiro

without comments

Nu că m-aș amesteca în treburile statului, dar le-aș sugera celor care au inventat suma de 22 mii în calitate de amendă (în caz că vor mai reveni la o măsură similară) o alternativă. Așadar, vă propun programul #unpicderespiro.
Aflarea în parc / pădure se poate cu o condiție: în timpul aflării acolo este obligatorie salubrizarea. Gunoi, #slavadomnului, avem încă pentru două-trei carantine.

Written by kirpi4

May 2nd, 2020 at 10:42 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with ,

Aparenţe

without comments

De fapt carantina asta e doar o aparență. Pământul călătorește prin sistemul solar. Sistemul solar călătorește prin Calea Lactee.
etc

etc

Noi călătorim. Nu vă plângeți. #statiacasa

Written by kirpi4

April 9th, 2020 at 10:45 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

Coron

without comments

04.04.2050

Recent am descoperit un arhaism foarte curios: „noroc”. Acest cuvânt a existat în circulaţie la începutul secolului, şi a fost scos din uz, se pare, cam pe la începutul anilor ’20. Nu mai puţin curioase sunt uzanţele acestuia în perioada respectivă.

Oamenii obişnuiau să se adune în grupuri mari, în spaţii ce nu le aparţin, pentru a face schimb de informaţii de care nu neapărat au nevoie. Atunci când se apropiau unii de alţii îşi atingeau mâinile, ba chiar şi le strângeau. De fapt, o făceau în diferite moduri – manipulările cu braţele erau foarte variate (puteau să se apropie piept la piept cuprinzându-şi reciproc toracele cu ambele braţe, iar în cazuri şi mai ciudate, unii îşi lipeau faţa proprie de a celuilalt). Şi începeau schimbul de informaţii anume cu exclamaţia: „noroc!”. Bizar, cum spuneam, uneori schimbul de informaţii era simbolic, nu neapărat se urmărea o utilitate în mod special. Era vorba, mai curând, despre un ritual. Se pare că consumau alcool şi le plăcea să asculte sunetul sticlei. Când îşi ciocneau paharele auzeai exaltarea adusă de acelaşi cuvânt: „noroc!”.

Este complicat acum să explicăm semnificaţia acestui „noroc”, dar se pare că era ceva foarte preţuit pe atunci. Proverbul „prost să fii, noroc să ai” cumva trimite către faptul că chiar dacă nu eşti eligibil pentru serbările online, totuşi, poţi fi avantajat de acest „noroc” în underground, pe arenele de joc cu VR ieftin.

Se pare că de la Marea Pandemie oamenii au renunţat şi la „noroc” şi la tradiţiile de odinioară. N-ar strica, cumva, de făcut un party in stil retro…

UPDATE:
Se pare că cercetătorii de ştiinţă britanici au descoperit o eventuală cauză a scoaterii din uz a cuvântului “noroc” şi ea se ascunde în forma inversă a acestuia, “coron”. Ultimul a devenit tabu dupa Marea Pandemie.

Written by kirpi4

March 30th, 2020 at 10:47 am

Posted in Amperi neuronali,Gliucuri

Tagged with

Vagi impresii

without comments

Cu acest carantin, n-aveţi cumva vaga impresie că nu prea reuşeşti să faci nimic pe acasă? Numai la mine aşa paradox?
Update:
Matincă ştiu de ce. Înainte te duceai de la lucru acasă. Acum stai numa’ la lucru.
#stamacasa #statiacasa #coronavirus #covid19

Written by kirpi4

March 24th, 2020 at 8:48 pm

Cărți citite în 2019

without comments

Written by kirpi4

December 31st, 2019 at 1:51 pm

Posted in Cărți

Tagged with