blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘Gliucuri’ Category

GRANDOAREA NAŢIUNII

without comments

2045
– Bunele, ia mai povesteşte, te rog, cum a fost la COVID?
– Ei, nepoate, nici nu vrei sa ştii…
– Nu, bunele, hai, te rog, povesteşte, măcar oleacă!
– Ei, nepoate, am trecut noi prin multe. Am trecut si prin vremurile când oamenii mergeau pe sub pământ.
– Asta cum?
– Iaca aşa! Erau un fel de transport terestru cu garnituri, ”tren” ii spuneam. Ele te duceau unde aveai nevoie, doar că erau lipite de sol. Şi ca sa urci intr-o garnitură trebuia sa mergi pe sub pământ. Mai ales iarna, era un fel de loterie: ai sa poţi ajunge pana la tren fără sa-ţi rupi gâtul pe scările de la JD sau nu.
– Bunele, da ce-i asta, JD?
– Eh… nepoate… “J” venea de la “Jos”, scările celea duceau jos. Iar “D”… “D”… acel “D” doar căpetenia oraşului se încumeta sa-l descifreze când urca şi cobora acele scări…

***

– Bade Dinu! Bade, Dinu!, Baaaade Dinu!
– Şi vrei bre!
– Împrumuta-ni , te rog, colaiderul până mâine…
– Da pentru ce?
– Ei… ţi-i jele. Eşti un jmot, bade Dinu!
– Cum îţi permiţi, mucosule! Eu COVID-ul l-am trecut, da tu ce-ai făcut în viaţa asta?!

***

– Mucosul!…
– Bunele, d-ap’ din ce trăiaţi?
– Ei, nepoate… o fost greu… O fost greu până nu ne-am învăţat a vinde culioace.
– Matale serios? Matale ai prins timpurile culioacelor? Eu am un coleg care zice ca bunelul lui are ascunse în pod două culioace, dar nu mi le-a arătat… Eu nu-l credeam! Deci ele există?!
– Eh, nepoate, pe timpul lui DonDiriDon noi strangeam multe culioace. Practic toată viaţa noastră se învîrtea în jurul acelor culioace. Nu ştiu dacă ţii minte proverbul bunicăi, Dumnezeu s-o ierte.
– Care?
– Zicea „Să n-ai o sută de prieteni, să ai un culioc”. Păi uite, am ajuns şi la vremurile când intrau băieţi în costume şi răsturnau casa cu picioarele in sus. Daca găseau culioc – era vai şi-amar de steaua celui care le ascundea.
– Păi ce se întâmpla?
– Nepoate, fără întrebări, cu tupeu şi fără scrupule te trimiteau direct la Sadova. Multa căpşună am înghiţit eu la viaţa mea, nepoate. Şi acel DonDiriDon, aprig om mai era: mânca pepenii cu mâinile goale.
– …
– …

2065
Au trecut anii, şi am realizat că nu pe toate le-am înţeles pe atunci, dar ţin minte cum mama, de sărbători, ne aşeza la masă şi ne ungea câte o felie mare de pâine cu unt, mie si bunicului, şi ne presura cate o linguriţă mai generoasa de fulgi de hrişcă pe ea.
Abia acum îmi dau seama că nu am o amintire mai caldă decât acele zile din ’45.

Written by kirpi4

May 23rd, 2020 at 10:36 am

Colindeţ

without comments

Colindeţ, Colindeţ!
Tăţ băieţii-s maladeţ!
Numa’ eu îs mititel,
Dă-ni şî nia un culioşel.

(folclor #viaţabatefilmul)

Written by kirpi4

May 18th, 2020 at 10:41 am

Posted in Gliucuri

Кто не рискует, тот не пьет шампанское

without comments

Rubrica “Tălmăciri de proverbe”

Astăzi, stimaţi spectatori, tălmăcim expresia
“Кто не рискует, тот не пьет шампанское”.

De ceva timp am senzaţia că sensul expresiei nu este tratat cum se cuvine. Autorul acesteia de fapt vrea sa zică:
Dacă ai riscat, fii bun, împrumută, fură, dar şampanie trebuie să bei.

Sfârşit de rubrică.

Written by kirpi4

May 1st, 2020 at 10:43 am

Posted in Gliucuri

Coron

without comments

04.04.2050

Recent am descoperit un arhaism foarte curios: „noroc”. Acest cuvânt a existat în circulaţie la începutul secolului, şi a fost scos din uz, se pare, cam pe la începutul anilor ’20. Nu mai puţin curioase sunt uzanţele acestuia în perioada respectivă.

Oamenii obişnuiau să se adune în grupuri mari, în spaţii ce nu le aparţin, pentru a face schimb de informaţii de care nu neapărat au nevoie. Atunci când se apropiau unii de alţii îşi atingeau mâinile, ba chiar şi le strângeau. De fapt, o făceau în diferite moduri – manipulările cu braţele erau foarte variate (puteau să se apropie piept la piept cuprinzându-şi reciproc toracele cu ambele braţe, iar în cazuri şi mai ciudate, unii îşi lipeau faţa proprie de a celuilalt). Şi începeau schimbul de informaţii anume cu exclamaţia: „noroc!”. Bizar, cum spuneam, uneori schimbul de informaţii era simbolic, nu neapărat se urmărea o utilitate în mod special. Era vorba, mai curând, despre un ritual. Se pare că consumau alcool şi le plăcea să asculte sunetul sticlei. Când îşi ciocneau paharele auzeai exaltarea adusă de acelaşi cuvânt: „noroc!”.

Este complicat acum să explicăm semnificaţia acestui „noroc”, dar se pare că era ceva foarte preţuit pe atunci. Proverbul „prost să fii, noroc să ai” cumva trimite către faptul că chiar dacă nu eşti eligibil pentru serbările online, totuşi, poţi fi avantajat de acest „noroc” în underground, pe arenele de joc cu VR ieftin.

Se pare că de la Marea Pandemie oamenii au renunţat şi la „noroc” şi la tradiţiile de odinioară. N-ar strica, cumva, de făcut un party in stil retro…

UPDATE:
Se pare că cercetătorii de ştiinţă britanici au descoperit o eventuală cauză a scoaterii din uz a cuvântului “noroc” şi ea se ascunde în forma inversă a acestuia, “coron”. Ultimul a devenit tabu dupa Marea Pandemie.

Written by kirpi4

March 30th, 2020 at 10:47 am

Posted in Amperi neuronali,Gliucuri

Tagged with

Twentin Quarantino

without comments

Gandjo Unchained – tare bun film.

#stamacasa #statiacasa #coronavirus #covid19

Written by kirpi4

March 21st, 2020 at 10:49 am

Posted in Gliucuri

Tagged with ,

Idei în perioadă

without comments

1. Oare ce mai face Janet Jackson (a se citi Greta Thunberg)?

2. Nu-i asa de strasnic: odata la 14 zile se poate de facut o tusovca masshtabnaia (cu respectarea prealabila, stricta a carantinei, evident)

3. Realizezi ca in vremurile bune cantitatea de alcool consumata era mai mare (numa’ la mine asa???)
N.B. Revin cu update – se pare ca sunt nuanţe.

4. Ce de mai facut ? (baciocul de la unitaz am sa-l repar, da’ nu chiar in primele zile de carantina; las “desertul” pe mai incolo)

5. Stiti vreun canal online, interactiv, de andegdoate, cu oameni jii?

6. Hai, cand mai repede o sa inceapa sa puta de la ocistnye (a se citi “Statia de epurare”)?

̶7̶.̶ ̶C̶a̶n̶d̶ ̶D̶o̶d̶o̶n̶ ̶&̶ ̶C̶o̶ ̶o̶ ̶s̶a̶ ̶f̶a̶c̶a̶ ̶v̶i̶d̶e̶o̶ ̶c̶u̶ ̶o̶a̶m̶e̶n̶i̶?̶

̶8̶.̶ ̶C̶u̶m̶ ̶i̶n̶ ̶F̶B̶ ̶d̶e̶ ̶f̶a̶c̶u̶t̶ ̶s̶t̶r̶i̶k̶e̶t̶h̶r̶o̶u̶g̶h̶ ̶l̶a̶ ̶u̶n̶ ̶r̶a̶n̶d̶ ̶i̶n̶t̶r̶-̶o̶ ̶p̶o̶s̶t̶a̶r̶e̶?̶ ̶(̶6,̶ ̶d̶e̶ ̶e̶x̶e̶m̶p̶l̶u̶,̶ ̶s̶a̶u̶ ̶7,̶ ̶s̶a̶u̶ ̶a̶m̶b̶e̶l̶e̶)̶.̶

9. FARGO pe repeat: sezonul doi se licheste mai bine decat primul.

Written by kirpi4

March 19th, 2020 at 10:50 am

Posted in Gliucuri

Tagged with ,

Dojili, am ajiuns

without comments

Nu-i aşa de periculos să dai mâna după ce ai fost la pişat cum e să dai mâna după ce ai pus mâna la gură.
#cudacatitsaetotmir #spalamana #spalamanaoricum

Written by kirpi4

March 14th, 2020 at 10:51 am

Posted in Gliucuri

Haiku temporal sarcastic

without comments

Va trece timpul
şi o sa vedeţi:
timpul a trecut.

© Pavel Filip

***

cum spunea bunelu meu, “eu îs bunelu tău”.

Written by kirpi4

March 2nd, 2018 at 11:15 pm

Posted in Gliucuri,Idei,Tunate şi adunate

Tagged with

E ușor a scrie versuri

without comments

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune.

(autorul îl găsești singur, citotorule; sunt sigur că ești unicul cititor aici)

Cititorule, eu, cel de scrie, sunt singur, poate ca și tu. Acum, am o dispozișie diferită de a ta, pentru că scriu în alt moment, în altă stare, decât o ai tu, acum, când citeși. Totuși, sper că ești capabil să percepi transcendența dintre mine “acum”, și tine “acum”. “Acum”-ul meu este acum, “acum”-ul tău tot este acum, doar că “acum”-urile noastre [1] sunt diferite. Radical, decalate ambele de un oarecare centru, foarte variabil ca și distanță (foarte probabil), ca și timp (cu certitudine), ca și dispoziție (cine știe?). Percepe acest mesaj, ca un mesaj fără sens, dar care este transmis acum, aici, pentru tine, acolo, atunci. Și când pentru tine “acolo” și “atunci” înseamnă “aici” și “acum”, imaginează-ți că mesajul de fapt a ajuns la tine de “acolo” și a fost scris “atunci”. În contextul celor expuse, nu ne rămâne decât să ne complacem în acest circuit infinit din punct de vedere lingvistic, dar insuportabil de crud și banal, din punct de vedere al existenței. Eu “acum”, când scriu, mai am foarte mult timp până când tu vei realiza că tu “acum” citești.
Acest mesaj nu are scopul de a te deprima, are scopul de a-ți aminti. Cum sunt “acum” când scriu și cu ești “acum” când citești.
Sau, foarte probabil, cum sunt “acum” când citesc, și cum erai “atunci” când scriai.

Zic să nu pierdem legătura, între noi, cel de “acum” și cel de “atunci”. Dar cel mai bine este ca să ne revizuim relația, “între timp”.

P.S.

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune.

P.P.S.
Am început a scri când nimic nu aveam a spune. Și, în principiu, nimic nu am spus.

________
[1] Vorba cântecului: “Acum”-urile noastre toate, se vor întâlni vreodată… șa-la-la-la-lai-la-la-la

Written by kirpi4

October 19th, 2016 at 12:20 am

DNS lookup failed

without comments

dumnezau.com

DNS lookup failed.
This message was created by WinRoute Proxy.

Written by kirpi4

January 14th, 2016 at 6:07 pm

Posted in Gliucuri