blogu' lu' castraveţ

Este o cifră magică şi foarte utilă pentru o majoritate demnă de a fi luată în consideraţie.

1C38CE307C e un motiv bun de a face o curaţare în masă a listei de frienzi pe facebook.

1C38CE307C e un motiv bun pentru a te relaxa şi a-ţi căuta de treburi până la 1E92DF5F31.

1C38CE307C se recomandă de scris pe un camp de jurnal gleanţevîi, de facut sul şi de-l introdus într-un loc compatibil din punct de vedere stereometric.

1C38CE307C reprezintă un moment crucial în ramifcarea evoluţionistă a speciei.

1C38CE307C se recomanda de setat la toate telefoanele si ceasurile, o data în minut, şi de ahuit în continuare de prihod, veşnic.

1C38CE307C în binar reprezintă un număr magic ce simbolizează succesiunea de lovituri şi pauze între ele, a cutiei craniene de cea mai apropiată suprafaţă verticală rigidă.

1C38CE307C este numărul de procedure generice recomandate spre aplicare, în conformitate cu tutorialul de mai jos, prin înlocuirea şablonului “100” cu numărul menţionat (10x Gonzo).

E bine să ştim.

P.S.
Deţinătorii de centura neagră la HEX->DEC sunt înştiinţaţi despre prezenţa pirojocul pe polcă.

23:00. vreu să ies din casă. caut în portofel – 25 de lei. in buzunar la câmeşă – încă 3. taxiu’ s-o scunchit. până uni-ni trebu nia – 30 de lei. mă gândesc. scot din NZ* 8 monede câte 25. mă gândesc cum să fiu discret in taxi şi să nu mă pricălesc niş eu, să nu se pricalească niş el. ma gândesc. ma imbrac in djânş. sun la taxi. cobor. ma sui. vreu sa mă pricălesc eu primu şi, maşinal bag mâna în buznaru drept adânc din urmă – foşneşte. scot – 17 lei de hartie. mari-i puterea lui dumnezău.

___
NZ* – rezervă inextingibilă.

Aceasta este încă o serie (penultima probabil) de fotografii la subiectul “Crimeea 2012”.

Bine v-am găsit.

Pe tărâmurile mult râvnite, pionerii vin cu iola. De data aceasta iola era a lui Leonid. Lui Leonid îi pare amuzant când află că pionerii sânt moldoveni. El cunoaşte mulţi moldoveni care vând la unul din bazarurile de la kilometrul X. Lui Leonid îi pare amuzantă limba moldovenilor de acolo şi comportamentul lor. Lui Leonid multe ce-i par amuzante. Pentru că Leonid singur el este amuzant.

În fiecare an, Read the rest of this entry »

Buna ziua. Pe mine mă cheamă Lola şi eu prima dată vin aici. Eu aici am venit cu tata, cu mama şi cu doi neni pioneri pe care nia tot îmi place să-i ling.

Aista-i tata meu. Da, el îi anume aşa. Mai ales după brânză cu bunişor.

E de la sine înţeles că nu poate soarele asfinţi mai frumos decât după o bucată de brânză scoasă din vacuum.

Tata meu încă pe mine mă învaţă Read the rest of this entry »

Olandeză, 8%.

Ceramica asta e tare bună pentru ţînut oloiul şi oţetul în ea. În rest nu pre văd pentru ce ai da 150 de lei.

Update:
Deci, după cum am şi presupus, sticlele sunt perfecte pentru a păstra lichidele cele mai trebuincioase la bucătărie. Dovada – pe Poveşti Gustoase.

Rob cu botniţă

P.S.
Din seria “oare nu cumva”.

În această zi, păpuşo,
ţ-aduc un braţ de skini
albe sau roşî, deasupra
mai scumpi ca ieri, vreo-o trii.

Tat timpu fac anume-aşa
Cum am făcut şî de-anu nou,
De opt mart, de zîua ta:
Aduc ş-o stecla de buhlou.

Din nou eu ţîia ca s-ţarăt
C ni eşti dragă, ş-ţîn la tine
Ș-am sa te pup pe falca stângă
Șî tu-nnapoi pe mine.

Şi, poate, să-ţ spun eu ţîia
solemn, frumos, neapărat,
cuvinte noi pe care eu
încă, di tăt, nu le-am uitat.

Pe urmă stăm la masă
Bem jin, glumim frumos
Şi curu ca pe aşe
Îl fîţîi eu nervos.

Care nu cumva, păpuşo, tu
S-auz printre pocloane
Cum în buzunarul meu din urmă
Foşnesc nişte gandoane.

Băieţilor le cam crapă răbdarea. De-aceea viitorul apropiat se vede cam aşa:

Va fi o duminică călduroasă de primăvară. Primii muguri şi primele fire de ierbuşoară vor începe să răsară. Privită din cosmos, Moldova se va acoperi cu pete de o nuanţă verzuie deschisă. În acea zi de martie, prin iluminatoarele staţiilor orbitale, va putea fi lesne contemplată o dinamică neobişnuită: sute de coloane minuscule alcătuite din puncte negre, la 9:00 vor părăsi abundent petele sure, îndreptându-se înspre petele verzui. Numai cu nişte telescoape puternice observatorii de pe staţiile orbitale vor putea să-şi dea seama că coloanele de puncte negre cară cu ele câteva sute de mangaluri şi câteva zeci de mii de ace de frigărui. Şi lozinci.

La momentul actual, estimările economice ale acestui plan uragan se prezintă în felul următor:
Participanţi: 750
Şaşlîc: 247,50 Kg
Cantitate de alimente, inclusiv şaşlîc: 1335,5 kg

Aceşti indicatori vor mai creşte – timp mai este.

Un sistem de calcul pentru eventuale modificări poate fi găsit aici (dublu click pe imagine pentru download):

Acest sistem va fi util pentru orice mişcare pro-şaşlîc.

P.S Acum serios: N-ar fi deloc rău ca pe 18 martie să avem un motiv rigid de a merge la vot. Deocamdată, acest motiv lipseşte. Acei care pot motiva n-ar strica să se autosesizeze. În caz contrar, pe 18 martie 2012 se va crea o criză acută de carne în ţară. Şi de ace de frigărui.

P.S2 Mie mi-i interesant IDITE NAHUI PARTY, ca “party” se trage de la “chef” sau de la “partid”. Aşa iaca o întrebare retorică.

Azi e hramul oraşului. Stând la balcon, fumând o ţigară, adulmecând mireasma cafelei din cană, mă uit cum un motan fugăreşte o mâţă, o ajunge, o găbjeşte la un colţ şi începe un proces activ de cuplare. Până la urmă se dezvăluie un crud adevăr: acea mâţă tot motan e, pentru că la un moment dat, ei amândoi, s-au decuplat şi au început să fugărească alte două mâţe pe care, evident, le-au şi găbjit. Aşa nedreptate de hramul oraşului, nedreptate care, ar fi şi mai nedreaptă dacă mâţele celea tot motani ar fi. Eu sting ţigara şi mă duc la lucru.

12.09.2012
Când nu scrii des, uiţi a scrie. Eu uneori mă aşezam la masă ca să scriu, fără a avea un gând special. Pur şi simplu simţi nevoia să vorbeşti cu cineva, şi atunci când nu ai cu cine, vorbeşti singur cu tine. Prin scris. Tu scrii şi tot tu citeşti. Nu ştiu cum e la alţii, da’ eu când citesc ce am scris tot eu, parcă nu eu am scris. Păi iată că azi e ziua ceea, aşa cred, când eu iar scriu. Stau în faţa la un SyncMaster 795DF – monitor de-o seamă cu carnetul meu de student, am in dreapta mea o halba de un litru împrumutată cu doi ani în urma de la Beer Platz în care se află deja 800 ml de ceai negru. Şi scriu. Încă nu ştiu despre ce. Ştiu una cu certitudine: la bătrâneţe, când am sa stau intins in hamac facut din saci, sub un nuc, am sa am de unde lua doze colosale de râs, pentru că eu scriu din clasa a noua şi de fiecare data când deschid caietele mele vechi, cu scrisori de cel puţin un an vechime, nu mă pot opri din citit şi din râs.
Am băut un gât de ceai. Apropo, cum e corect: un gât de ceai, sau o gură de ceai?
Realizez acum că momentul de faţă este cam unicul în ultimii 3 ani, când eu stau liniştit şi scriu, fără grabă, fără să mă gândesc că e trecut de miezul nopţii, fără să mă gândesc că mâine trebuie să merg la lucru, fără să-mi pese dacă va citi cineva aberaţiile (din punctul terţ de vedere) mele. Fără să mă gândesc la toate comentariile politice, la gălăgia din reţelele cu motivatoare, de-motivatoare, apeluri de a apăsa like dacă îmi pasă de soarta unui copil bolnav de cancer, sau dacă vreau să ajut la salvarea planetei… văd că m-am abătut, pe scurt – fără să mă gândesc la gunoi. Mă gândesc la altceva: mă gândesc că uneori obosim să alergăm, indiferent care ar fi scopurile, pur şi simplu obosim. Pentru că ne epuizăm spiritual, ne stoarcem de energie vie pentru a acumula lucruri moarte. Şi asta, din păcate ne transformă, dacă putem numi astfel degradarea spirituală pe care o trăim. Nu mai comunicăm unii cu alţii, comunicăm cu monitoarele, pierdem legătura cu tot ce este viu.
O gură de ceai. Au mers două.

Am dat astăzi de un proiect pe net: un calendar pentru întregul an – „Calen-Dar – nici o zi fără sărbătoare”. Autorii şi-au propus ca fiecare zi să fie o zi specială. De exemplu azi e „Ziua privitului prin geam” iar ieri a fost „Ziua aşteptării CORECTE a inexplicabilului”.Fur ideea, şi îcerc s-o aplic. Ca sa nu plec departe, mâine la mine va fi „Ziua ceaiului cu un necunoscut”. Aşa că, va fi o ceaşcă de ceai, indiferent cu cine. Principalul e să fie on necunoscut (“on” inseamna şi “un” şi “o”). Poate dura 5 minute sau jumătate de oră, în schimb poate aduce o sumedenie de senzaţii noi, poate, de ce nu, şi experienţă. Chiar dacă refuză, este interesant cum anume o va face:) Evident, un criteriu prestabilit de selectare, trebuie să fie, pentru a minimiza riscurile.

Am o prietenă pe care n-am văzut-o mai bine de 4 ani, poate mai mult. Păi ea avea astfel de aventuri. Bunăoară, odată a luat din stradă un copil, boschetar, l-a adus în casă i-a făcut baie şi l-a servit cu toate bunătăţile pe care le avea in casă. Îmi amintesc acum exaltarea şi fericirea pe care o trăia când îmi povestea despre acea experienţă. Important e să nu faci rău, s-o faci cu tragere de inimă, şi atunci nu are cum să iasă rău. Şi cred că imaginaţia îşi va da frâu liber pentru a genera multe alte idei, pentru alte zile.
Pe această notă veselă, mă duc la culcare cu Neil Young – tare bun de dus la culcare. Noapte bună.

P.S.
Eu înainte puteam citi repede şi mult pentru că citeam în linişte. Acum citesc încet, de aceea puţin şi în gălăgie, pe unde apuc, pentru că nu am timp, aşa cum cred eu, evident, greşit. Treaba asta trebuie la fel, corectată.