Archive for the ‘Rucsac’ Category
Nord ethno trip – Bădragii Noi
Şi e păcat să ajungi în nord şi să nu ajungi la Prut. Deaceea echipa de pe care încă nu se uscase bine glodul misterioasei peşteri, decise s-o ia spre Bădragii Noi. Zic băştinaşii că numele satului Bădragii Vechi (de la care a provenit denumirea Bădragii Noi) vine de la numele unui boier vestit pe vremuri – Bădrăgeanu.
Era 13 octombrie 2012.
Şi era spre amurg.
Aflaţi în zonă de frontiră era imposbil să nu dăm peste un câinele-lup de grănicer.
Pe urmă apăru şi granicerul cu un câine lup mai arătos. Echipa tinerilor flămânzi de aventuri fu amabil intergogată despre motivul aflării lor în această zonă. Răspunsul fu unul succint, iar faptul că Florin a avut ce povesti despre copilăria petrecută în aceste locuri, aflat la bunici – spulberară bravului grănicer toate suspiciunile. Casa bunicilor cu tot cu amintiri pustia la 100 de metri de mal.
Cam aşa a fost.
Şi era păcat să nu imortalizăm o meşteşugăreală de planking.
Alte descoperiri frumoase din acel ethno trip, vor urma.
Peştera “Emil Racoviţă” de la Criva
Era 13 octombrie 2012. O gloată de 12 tineri cutezători, într-o seară de vineri, au urcat pe cai năzdrăvani şi au purces în cel mai nord-vestic (greşit numit de unele surse “cel mai nordic”) punct al ţării. Portbagajele au fost ticsite cu alimente solide şi lichide (printre care nu lipseau şi cele volatile). Toată aventura a început sâmbătă de dimineaţă. Destinaţia botului de calul era satul Camenca din raionul Glodeni. Anume de acolo urma să ne pornim a doua zi, des-de-dimineaţă.
Clar lucru, nu înainte de a pune la punct toate canalele de comunicare şi de ghidare către faţa locului cu pricina. Se înţelege de ce mai ales când intri în peşteră.
Read the rest of this entry »
Ethno nord trip – Duruitoarea
Ethno nord trip – Grota Buteşti
14 octombrie 2012, punctul nr.1 de destinaţie.
Se găseşte această stâncă în satul Buteşti, din raionul Glodeni.
Deşi nu impersionează prin dimensiuni, ascunde în inima sa o peşteră si o istorie neobişnuită. Se zice că în ea candva se scundea Svidrigailo – o rudă de-a unui rege lituanian, proaspat decedat, fiind nevoit sa se ascunda aici din cauza ca ar fi pretins la tronul pe care se instalase deja un nou imparat. Acesta voia sa stearga de pe faţa pământului toate urmele sangvine ale fostului împărat. Svidrigailo, deci, se ascundea în adâncimile peşterii, fiind ajutat de săteni să supravieţuiască. Se mai zice că aceste fapte sunt adeverite arheologic. În nu atât de îndepărtatul trecut din peşteră se extrăgea piatră şi gips. Mai multe, citiţi pe blogul satului Buteşti.
Podul peste râuleţul Camenca.
Râuleţul Camenca este imposibil să-l treci în înot. Să-l traversezi la pas, se poate. Şi asta nu pe pod. Da podul e frumos.
Partea opusă elefantului.
Aceeaşi stâncă, privtă de lăngă trompa elefantului.
De aici, drumul a condus la 100 de movile.
Link-uri utile:
În cadrul acestei minunate expediţii au mai fist vizitate locurile:
Bădragii Noi,
peşteră de la Criva.
Crimeea 2012 – rutina zilnică
Aceasta este încă o serie (penultima probabil) de fotografii la subiectul “Crimeea 2012”.
Bine v-am găsit.
Pe tărâmurile mult râvnite, pionerii vin cu iola. De data aceasta iola era a lui Leonid. Lui Leonid îi pare amuzant când află că pionerii sânt moldoveni. El cunoaşte mulţi moldoveni care vând la unul din bazarurile de la kilometrul X. Lui Leonid îi pare amuzantă limba moldovenilor de acolo şi comportamentul lor. Lui Leonid multe ce-i par amuzante. Pentru că Leonid singur el este amuzant.
În fiecare an, Read the rest of this entry »
Crimeea 2012 – by Lola
Buna ziua. Pe mine mă cheamă Lola şi eu prima dată vin aici. Eu aici am venit cu tata, cu mama şi cu doi neni pioneri pe care nia tot îmi place să-i ling.
Aista-i tata meu. Da, el îi anume aşa. Mai ales după brânză cu bunişor.
E de la sine înţeles că nu poate soarele asfinţi mai frumos decât după o bucată de brânză scoasă din vacuum.
Tata meu încă pe mine mă învaţă Read the rest of this entry »
Crimeea 2012 – Balaclava comercială
Despre toate trip-urile pionerilor în Crimeea s-au spus multe de bine. Acum şi de rău, într-un post aparte, ca cititorul să aibă după ce se îndulci, în articolele următoare. Fiecare an aduce cu sine inevitabila observaţie de cocălărire comercializare a locurilor aflate în preajma Balaclavei, acolo unde în ultimii 4 ani se odihnesc pionerii, trend observat încă în 2007, în alte părţi ale litoralului. Anul acesta a pus un accent deosebit în acest sens (repet, în acest articol sunt adunate exclusiv părţile negative, şi nicidecum nu reprezintă o concluzie definitvă urmată de o decizie de boicotare a locului respetiv).
Pădurarii şi-au modernizat modificat taraba şi tot sistemul de management al afacerii. Preţul la cazare, faţă de anul precedent, nu s-a schimbat. S-a schimbat restul. Daca anul trecut de evidenţa grupelor dislocate se preocupa un singur pădurar, care vizita pionerii cel mult o dată la trei zile pentru a elibera o blanchetă completată de mână, acum de două ori pe zi cate doi reprezentanţi ai S.R.L. “Turism, Vânătoare, Pescuit” urcă sârguincios munţii la deal pentru a verifica sau pentru a scoate din imprimanta termo a unui aparat de casa portabil un cec în toata legea:
Read the rest of this entry »
Crimeea 2012 – ghidul pionerului
Drumul
Pentru că un pioner vârstnic este de multe ori un pioner lenos, anul acesta au mers cu maşina. La 20:30 (26 iunie 2012) 4 pioneri şi o javră, într-un ison au spus “pa” orificiului dintre două clădiri aflate la nemijlocitul capăt al oraşului, din partea dinspre aeroport. Înarmaţi cu tartine, CD-uri şi un telefon mobil dotat cu GPS şi o aplicaţie de la Navitel, au ţuşnit ca un ardei prin vama Tudora. La 06:30 pionerii speriau puchii de la ochi cu soarele răsare.
Read the rest of this entry »
O pescuiala crâncenă – Episodul 2
80 de kilometri la ora pe spidometru, un track liniştit în boxe (gen „mi-am luat undiţa şi-am coborât râul devale”), şi un soare portocaliu în parbriz compun un ansamblu perfect pentru a ajunge pe maluri deja cunoscute.
Read the rest of this entry »
2011.11.05: Pa duri la paduri 3
Şi anul acesta, entităţile cele mai puţin friguroase şi mai puţin puse în situaţii matrimoniale, ale unui detaşament mai vechi, au făcut ceea ce fac toamnă de toamnă, trei ani la rând deja. Şi fac ele (entităţile, sau hai, să le zicem tot pioneri, ca şi mai înainte) cam următoarele: cu toţi receptorii lor meteorologici şi mai cu seamă cu cele mai sensibile terminaţii nervoase ale cururilor lor, depsitează cu certitudine ultimul weekend fără brumă şi merg la pădure. Una, din apropierea oraşului, ca să nu obosească şoferii şi să nu se înopteze înainte de a lăsa trupurile obosite pe paturile calde de la casele cui le are.
Deci purces-am.
Padurea se află la marginea Durleşti-ului. La ieşirea din Durleşti, la intersecţie cu Poltavca (şoseaua Chişinău – Leuşeni) am dat peste acest minunat tablou.
La prima vedere s-ar părea ca nu este nimic ieşit din comun: moldovanul este strângător din fire iar acestea sunt scaunele de la „Patria”, aruncate mişeleşte de stăpâni imediat după renovarea cinematografului iar un om gospodar le-a găsit trebuinţă. Aşa s-ar părea la prima vedere.
Read the rest of this entry »
