blogu' lu' castraveţ

6:00
Întreptarea saltelelor care fug la vale. Somn.

7:30
Dimineţile trezirea era cam pe la 7:30. De obicei primul este pioner-vojatyi. Îşi trosneşte oasele, îşi întinde cartilajele şi trăge câteva gâturi mari de apă. Merită după seara de ieri. Merită. Aprinde forsunca. Toarnă apă. Până la 8:00-8:30 se trezesc toţi pionerii.
Se toarnă ceai în cănile de inox cumpărate de la piaţa centrală cu 15 lei bucata. Tare bune căni. Se fac tartine cu paştet, cu minunata conservă de kilikavtomatnomsouse şi după preferinţe, cu maioneză. Off şi di bun. Normal. I sărbătoare şi răsună muzica…

Papă.
Cacă.
La jioacă.
La plajă.
Pe drum spre plajă dăm bunaziua la toţi vecinii cunoscuţi şi la unii necunoscuţi. Cui nu ni-i lene. Buna ziua. Buna ziua ne raspund şi ii. În limba rusă. Şi noi şi ii în limba rusa. Normal.
Ajunşi la plajă, fără a sta mult pe gânduri şi fără a ne uita primprejiur, lăsăm sticlele, ciupicii începem a călca încet încet pietrele care se apropie tot mai tare de apa sărată, proaspătă şi curată de mare. vaporii de apă îţi dau în nas şi tu parca te naşti a doua oară. Răcoare. Normal.
Ieşim la mal. Ne uscăm pe pietrele fierbinţi. Scoatem aparatele de fotografiat. Facem poze. Iau o bere în chiloţi şi înot până la insulă.
Ajung la insulă. Gâfâi. Urc pe piatra-insulă. Îmi trag sufletul. Deschid cutia de bere. Soarele usucă sarea pe corpul înfierbântat. Fiecare gât de bere stinge caldura din piept. E cald şi răcoare în acelaşi timp.

Pun berea pe piatra. Mă ridic în picioare. Mă fac drept, mă înalţ pe vârful degetelor, întind mâinile în sus, îndoi genunchii, îi dezdoi brusc şi sar. În zbor arcuiesc spatele şi îndrept mâinile spre plapuma albastră şi răcoroasă a apei. Am intrat. Simt cum palmele taie bucata de mare cu uşurinţă. Corpul meu se stinge. Simt cum mi-au intrat tălpile în apă. Răcoare. Dau intens din picioare. Degetele mâinilor caută. Dau din picioare mai repede. Degetele mâinilor ating suprafaţa fundului marin plină de plante. Apuc cu mâna stângă un mănunchi de liane şi trag picioarele sub mine. Sunt la fund. Rup un mănunchi de liane şi-mi fac repede vânt cu picioarele spre suprafaţă.
O secundă. Simt cum apa mă ridică spre suprafaţă.
O secundă jumate. Simt în vene o aluzie de adrenalină. Dau repede din picioare.
Două secunde. Eu continui să mă ridic. Imobilizez picioarele. Mă calmez şi savurez ascensiunea.
Două secunde jumate. Simt o lumină puternică. Urechile percep sunetul câtorva bule de aer ce mă depăşesc în drumul lor spre suprafaţă.
Trei secunde. Am ieşit. Gura muşcă lacom din aer. Plămânii înghit. Mâinile şi picioarele încep a lucra intens pentru ridicarea corpului din apă.
Stabilizare. Înot încet spre piatră. Urc. Mă aşez. Iau berea de pe piatră.

Poţi sta aşa câteva ore în şir. Gândurile şi tot gunoiul subconştientului încep să se aşeze toate pe policioarele lor.
După ce termin berea mai sar odată în apă. Înot la mal.

Azi urcăm pe piatra-cur. Ne uităm de pe ea în jos. Jos apa e albastră albastră. Cromatica apei nu dă de bănuit despre prezenţa vreunei pietre sub apă.
-Sărim?
-Băi, nuş. Da dacă este vreo cheatră…De fapt nu cred…
-Eu sar, da sari tu primu.
-Da dac eu nu ies, tu sari?
-Nu:)
-Ap niş eu nu sar dar.
-Eu zic să sărim fără bere în cap. Iaka după masa de exemplu.
-Bun, videm.
-Normal.

Ne întoarcem pe plajă.
[A] Da n-ar strica, aşe?
[K] N-ar strica. Da întăi mâncăm?
[A] Normal.
[Z] Ap când.
[K] Amuş.
[Z] Bun.
[A] I sărbătoare şi răsună muzica…

12:30
Umplem sticlele de 5 litri cu apă de mare şi ne ridicăm spre corturi.
Cineva spală ceaunul. Cineva scoate forsunca şi o aprinde. Cineva spală legume. Cineva taie legume. Cineva stă în hamac. A fiert apa. Torn hrişca. Aştept 5 minute. Deschid doua cutii de tuşoncă. Una de porc. Una de vită.
-Toţi vor de porc?
-Eu nu.
-Bun. Ţie aparte.
Amestec bine.

[A] N-ar strica.
[K] Iaka muş, amuş.
Turnăm în farfurii. Tăiem pâine dacă nu e tăiată. Dacă e tăiată nu tăiem.

Papă.

Uneori (în timpul mesei de exemplu) discuţiile obţineau tonalitatăţi strict proverbiale cu elemente de luare peste p…icior:
[K] Am mai fost eu în pahod, da mai turnau.
[A] Nu-i în tătă zâua sâmbătă…
[K] Dap o zi de vară te hrăneşte un an…
[A] C-o rândunică nu faşi primăvara.
[K] Mai zi c toamna s numără bobocşii…
[A] Apu da, c-a râde hârb de oală spartă.
[K] Da, da, râde ruptu de cârchit da niş el nu-i potrijit.
[A] Ap s nu bem noi pentru asta?
[K] Da tu nu ştii că ulşioru nu merje de multe ori la apă?
[Z] Frate, frate, da brânza-i cu bani.
[K] Da cine papă bine are trup frumos.
[A] S-o ei aşe, cine ştie carte are patru ochi.
[Z] Da tu nu cumva şezi cu brânza-n garafă?
[K] Da parc ieri vad cum la razvilcă l-o zamacit pe unu.
[A] Ap s nu bem noi pentru asta?
[K] N-ar strica.
[A] Matincă t-o luat vorba pe dinainte.
Pe această notă veselă, protagonistul scoate de după cort o sticlă de plastic cu un conţinut cafeniu.
Astfel de discuţii durau cam o oră. Până se epuizau proverbele. I sărbătoare şi răsună muzica…

[A] Az cu a cui cană bem?
[K] Cu a lu [Z].
[Z] Da ci cu a me?
[K] Dap din a me [M] be ceai da din a lu [L] be ceai [L].
[Z] Nu bun.
[K] Da hai aşe, şini be aşela toarnă la următorul.
[A] Normal.
…
[K] Ei şi, paşe sănătate, zîua de az s ni şie de spor şi de ajiutor.
[A] Da doamne
[K] aaaaa, o bucată de şepuşoară de şei dulce dă ş nia, om bun..ofofof. Taaaari bun.

După masă, în momente de profunda contemplare a naturii şi fenomenelor ei, mai scoatem la lumina hârtiei capodopere:

Lesnaia
iaca un copac
iaca doi copaci
eu mă duc s mă cac
tu te duci s te caci.

sau

Crască albastră
Din munţi vântul alene coboară
Creştetul brazilor uşor înfioară
Soarele coboară încet spre apus
Aişi cocostârşi matincă nu-s!

Normal.
[A] N-ar strica.
[K] Davai.

14:30
Mergem la plajă. Apă. Multă apă. Cineva face baie de soare. Cineva face baie de apă de mare. Cineva face baie cu apă de mare cu săpun. Normal.
Cineva crează capodopere arhitecturale: de exemplu balansează nişte pietre rotunde. Cam o oră.

Normal.

Bere. Sau în oraş după bere. Sau după apă la izvor. Sau nani în hamac.

Facem plaja.
Între timp urmărim cu invidie frăţească cum alţii abia vin, neştiid de fatp cât vor sta. Oricum îi privim cu autoritate şi ne gândim iarăşi invidioşi că urmează să savureze întregul proces de cunoaştere al microuniversului de aici, de la început, treptat, de la plajă până sus, la izvor. Urmează să trăiască o jumătate de zi de cuceriri… Şi ne dezamăgim când pur şi simpu coboară, şi întind corturile pe plajă. Simplu şi fără multe intenţii. Şi ne bucurăm că nu suntem şi noi la fel.

Bere.

17:30
Umplem sticlele de 5 litri cu apă de mare şi ne ridicăm spre corturi.
Cineva spală ceaunul. Cineva scoate forsunca şi o aprinde. Cineva spală legume. Cineva taie legume. Cineva stă în hamac. Cineva deschide tuşonca.
[A] N-ar strica.
[K] Normal.
[L] Şi eu vreu.
[K] Normal.

19:00
Oficializăm şi declarăm cuvântul “normal” cuvânt parazit, cu conferirea titlului respectiv. Continuăm.
[A] Ei şi?
[K] Desigur.
[Z] Normal.
[M] Da eu vreu ceai verde.
[L] Şi eu vreu. Da nu ceai.

20:30
[A] Da hai eu an s las fumatu?
[K] Normal.

21:00
Imediat cum întunecă, tăţ drujna ne speriem de jermele negru

Aceşti micro monştri sunt prezenţi în teritoriu 24 din 24. Mai ales noaptea, câte 50 în raza de un metru. Bogat e pământul Crimeei în viermi negri. Ştie cineva cine sunt ei oare? Inoplanetieni poate?

22:00
La culcare mic şi mare.
[K] Noapte bună!
[A] Sângur tu eşti noapte bună.
[Z] Normal.