blogu' lu' castraveţ

Despre toate trip-urile pionerilor în Crimeea s-au spus multe de bine. Acum şi de rău, într-un post aparte, ca cititorul să aibă după ce se îndulci, în articolele următoare. Fiecare an aduce cu sine inevitabila observaţie de cocălărire comercializare a locurilor aflate în preajma Balaclavei, acolo unde în ultimii 4 ani se odihnesc pionerii, trend observat încă în 2007, în alte părţi ale litoralului. Anul acesta a pus un accent deosebit în acest sens (repet, în acest articol sunt adunate exclusiv părţile negative, şi nicidecum nu reprezintă o concluzie definitvă urmată de o decizie de boicotare a locului respetiv).

Pădurarii şi-au modernizat modificat taraba şi tot sistemul de management al afacerii. Preţul la cazare, faţă de anul precedent, nu s-a schimbat. S-a schimbat restul. Daca anul trecut de evidenţa grupelor dislocate se preocupa un singur pădurar, care vizita pionerii cel mult o dată la trei zile pentru a elibera o blanchetă completată de mână, acum de două ori pe zi cate doi reprezentanţi ai S.R.L. “Turism, Vânătoare, Pescuit” urcă sârguincios munţii la deal pentru a verifica sau pentru a scoate din imprimanta termo a unui aparat de casa portabil un cec în toata legea:


“Plaja de aur”, anul acesta îşi merită totalmente atributul cromatic din denumire.

Câţiva GB de poze de vară pe Odnoklassniki, din Balaclava vor veni.

Accesoriile pentru înotul subacvatic au devenit rutină elementară. Gaşca asta de canoişti au tulburat vreo ora apa plajei, şi aşa încărcată de saltelişti [1]. Plus la asta au mai şi venit până la mal, pentru a izola o jumatate din plajă de apă.

Corturile pe plajă nu mai reprezintă excepţii ale unor turişti fără obraz – ele au devenit prestigiu. Iar printre ele, sub dogoarea soarelui în zenit, poate fi observat cum dispare printre corturi un băieţandru ducând cu sine o tava mirosind a belyash şi poalele fâlfâite ale unei băsmale care o acoperă.

Nopţile, au fost şi ele mai neliniştite. Pionerii nu au mai putut savura gemetele muntelui şi şoaptele mării, pentru că acestea se pierdeau printre acordurile armonioase de tam-tam spart,chitară dezacordată, şi coarde vocale bete ale reprezentanţilor unor triburi post mezozoice.

Evident că toate aceste ziceri de mai sus, nu pot spulbera cheful de mare şi munte a unui pioner trudit, care n-a fost in concediu exact un an de zile.
Luaţi aminte şi trageţi concluzii.

_______________________________

[1] SALTELIST ~lişti, s.m. Persoană care vine la odihnă în mediu natural,  se spetesc din greu cărând cu sine tot arsenalul de bucătărie, dormitor, baie şi alte elemente ale confortului urban, pentru a sta câteva zile în sânul naturii (fenomen accentuat mai ales in locurile greu accesibile). De regulă  kilogramele de utilaj cărat nu sunt argumentate din p.d.v al rentabilităţii (energia consumată pentru a le căra nu este răscumpărată de utilizarea acestora), indispensabilităţii (cantitatea de utilaj este excesivă, nu întotdeauna necesară iar un grup de utilaje poate fi lesne înlocuit de un singur obiect) şi moral (alegerea mediului natural pentru relaxare îşi pierde sensul  atunci când individul îşi creează condiţii de trai foarte similare cu cele din oraş).