Crimeea 2012: restul poveştii
Un pioner trebuie să aibă nervi tari. De aceea ei trebuie gâdiliţi la greu, ceea cu ce, de fapt, ne şi vom ocupa în acest articol-album nostalgic. Vă voi povesti despre Crimeea, cu ultima serie de poze dedicate sfinţiturilor, amurgurilor şi pe-înseratelor din pitoreştile locuri din nemijlocita proximitate a Pietrei-Cur.
Feeria nocturnă începea cu primele aluzii de mers la culcare a cerculeţului galben de pe bolta albastră,
fapt care servea pionerilor drept prilej de a sorbi lacom din ultima doză de ultraviolet,
De a uita de griji şi de a profita de liniştea plajei, când toată lumea se agita departe, lângă corturi, pe lângă ceaune şi sticle.
Piatra-Cur se bucura şi ea de ultimele erupţii heliace, relaxându-şi muşchii în apa salină.
Şi după, urma culminaţia.
De fiecare dată fiind diferită, aducând cu sine un altfel de magie.
Şi epilogul fiecărei seri. Privit cam din acelaşi loc, în toată seară. Pentru că numai la pădurar un os pioneresc obosit poate fi uns cu ce trebe.
PS1
Îmbătrâneşte băietul ista matincă. Inevitabil. Da e bine când mai există ce să bucure ochiul. Pe de altă parte, ridurile bătrâneţii concurează cu succes cu coşurile tinereţii. Şi asta-i tot de bine.
PS2
Poză simbol despre sufletul pioneresc timp de o săptămână de zile.
Despre peripeţiile pionerilor în acea săptămână, am mai scris:
ghidul pionerului,
ghidul financiar,
Crimeea văzută de un membru mai special al echipei,
şi rutina zilnică.
