blogu' lu' castraveţ

Despre Cristina

with 2 comments

Buna ziua. Ţineţi minte, v-am povestit despre Octav care o răsturnat muntele saloanelor bucureştene. Apu iaca. La dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. S-o luăm de exemplu pe Cristina – sora lui Octav. Dintr-o parte, pe faţa ei nimic deosebit nu se citeşte. Nici faptul că de pe băncile Liceului Republican cu profil Real din Chişinău plină de fizică şi matematică s-a mutat pe băncile facultăţii de filozofie din Bucureşti. Nici faptul că timp de patru ani a reuşit să facă multă filozofie bună, ospătărie, vânzări de produse alimentare şi un magazin propriu de haine. Nici faptul ca după patru ani a pus mâna pe licenţă după care, fără să stea mult pe gânduri, a călcat pragurile şcolii de specializare internaţională în Ştiinţe Criminologice şi Investigative din Padova (da, da, Padova aceea din Italia). Şi aşa cum lumea nu prea mult timp a putut să se îmbrace în magazinul din Bucureşti, el a fost schimbat pe viză iar veniturile ulterioare picurau din măturat, călcat şi dădăcit de odrasle padovene. Nici asta nu se citeşte şi nici faptul că după vreo doi ani mătura a fost schimbată pe masa unui funcţionar de birou de avocaţi, iar fierul de călcat pe munca de caritate pentru un orfelinat. Şi dacă orfelinatul s-a mai ţinut de Cristina, atunci biroul de avocaţi nu: el a fost schimbat pe un ghişeu de bancă. Şi toate acestea, unde în serie, unde în paralel, se intersectau cu diferite responsabilităţi la diferite firme, tot în ţara ciubotei. Nici nu se poate citi că stabilitatea şi succesul cam greu se bagă în măduva osoasă a moldovenilor de acolo. Dar totuşi se bagă… la toţi… dacă muncesc… bine.
Deci, cum vă spuneam, la dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. Cristina mătincă e cea mai cu pricoale dintre toţi: recent s-a înscris la facultatea de Limbi şi culturi Orientale “Cà Foscari” din Veneţia pentru că limba arabă este una indispensabilă pentru un moldovean în Italia. Da nu despre asta am vrut să vă spun. Să vezi ce-i trăsneşte ei deunăzi prin cap. O făcut şi ea ce-o făcut şi frati-so. Nu, nu sait de saloane, da ceva altceva care tot a răsturnătură de munte miroase.
Dă să vă lămuresc, pe scurt. Pe scurt, dacă eşti francez şi vrei să-i scrii o scrisoare de dragoste la o nemţoaică, dacă eşti rus şi vrei să stai legal în Italia, dacă eşti Ghimpu şi vrei să creadă lumea că ceea ce aud italienii din gura traducătorului este chiar ceea ce-ai spus1, dacă eşti chinez şi vrei să faci o prezentare de afaceri pentru englezii din Italia, dacă eşti arab şi vrei să spui un banc la un american într-o gondolă veneţiană, vrei să arendezi o motocicletă da nu înţelegi ce-o scris sicilianul în contract, dacă la urma urmei eşti moldovean şi ai de lămurit ceva pe hârtie altui moldovean, apoi n-ai decât s-o întrebi pe Cristina sau pe oricine din biroul lor de traduceri. Anume aşa fac câteva sute de moldoveni şi câteva zeci de firme italiene. Nu văd de ce n-a face-o şi tu, mai ales dacă-ţi trebuie.

Studio Forenix! Acolo se duc moldovenii!2

Mesaj pentru Cristina: arendează o gondolă, de pe tine un cerc în jurul Veneţiei. Până la noi întâlniri!
_____________________________
1Este fapt cunoscut că anume fetele de la Studio Forenix au zâmbit frumos şi au tradus vorbă-n vorbă ce-o spus Ghimpu şi ce-o auzit italienii.

2şi nemţii, şi chinezii, şi francezii, şi englezii, şi americanii, şi ruşii, şi italienii.



Written by castraveţ

December 6th, 2010 at 7:30 am

2 Responses to 'Despre Cristina'

Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Despre Cristina'.

  1. De cum ajung in Italia, prima ce fac trec pe la biroul de traduceri sa vad frumoasele fete de acolo, si sa o iau pe cea mai frumoasa de ghid si translatoare si insotitoate 😉 … prietenii stiu de ce 😛

    lizun

    7 Dec 10 at 18:23

  2. O! un client este:)))

    kirpi4

    8 Dec 10 at 08:44

Leave a Reply