blogu' lu' castraveţ

Deci, e primăvară, a venit toamna, numărăm bobocii. Patru ani în urmă au fost puse la clocit ouăle. Acum, dacă stai să vezi, numărătoarea nu durează mult pentru că, dacă o ei aşa, nici n-ai ce să numeri, pentru că şi aşa, din ochi, se vede că-s toţi.

Capitala timp de 4 ani s-a tras schimbat la faţă. Condiţiile au fost create – mii de mămici au astăzi fericita posibilitate să-şi plimbe odraslele prin pitoreasca Vale a Morilor, unde taţii îi învaţă să arunce şotios pietricele pe oglinda liniştită a lacului. Mulţumim investitorilor! Au început să răsară edificii menite să mângâie sufletele tinere la suflet şi defavorizate la buzunar, nu-i mare pagubă dacă tocmai la sfârşitul mandatului, pentru că trebuie să existe o premisă pentru prelungirea acestuia. Mătuşa Clava s-a luat în mâini şi din 5 pensii şi-a cumpărat un contor – acum ea poate sta liniştită, va achita strict cât consumă fără să ocărască noaptea prin somn reţeaua şi pierderile acesteia. Grădiniţele şi şcolile şi-au cumpărat încă mai multe termoplonjoare, de aceea că, şi vară, şi iarnă, trebuie să aibă apă caldă la timp. Studenţii au cămine mai curate, în căminele lor au apărut maşini de spălat automat, duşuri şi săli de lectură. S-a terminat cu ambuteiajele, s-a terminat cu trotuarele aglomerate, in parcările subterane amenajate în acest scop nu mai există nici un pericol. Nici noaptea, nici ziua. Pentru că poliţiştii nu mai sunt ocupaţi cu restituirea numerelor de înmatriculare în schimbul unui ban muncit cinstit. La uzina „Alfa” a fost tăiată panglica roşie, şi de acolo, spre mătuşa Clava, a plecat primul televizor ultimul răcnet, pe şoseaua proaspăt asfaltată – ultima plină de gropi rămasă în întregul oraş. La Munceşti şi la Botanica casele au devenit mai moderne, toată lumea şi-a tras termopane pentru că nu mai putea suporta zgomotul noii fabrici de prelucrare a deşeurilor. Facturile pentru lumină nu mai sunt atât de mari, pentru că oamenii primesc lumina prin geam, de la noile becuri ale felinarelor stradale. Străzile au devenit tot mai curate, urnele veghează nenumărate la orice colţ al oraşului, boschetarii nu mai răstoarnă tomberoanele pentru că au prânzul la timp, în azilurile amenajate după toate normele europene. La fel şi câinii, care beneficiază astăzi de vaccinare şi sterilizare gratuită pentru a putea să se bucure de noua lor familie din azil, sau din casele oamenilor dornici să-i adopte. La Poşta Veche nu mai este atât de periculos, chiar noaptea e ca ziua: iluminare uniformă şi transport public disponibil la orice oră.
Nu au rămas în urmă nici suburbiile: transportul public de ultimă generaţie circulă strict după orar spre Bubuieci, pe asfaltul pus luna trecută, unde mătuşa Clava merge în fiecare sâmbătă să-şi vadă nepoţii. Şoferii de autobuz au devenit mai amabili, dojenind părinteşte pe pasagerii care-i întind bancnote în loc de bilete, făcându-i să se întoarcă la casele peronului unde doamnele de la ghişeu le zâmbesc duios şi le urează drum bun oferindu-le biletele şi restul. Oraşul nu mai este atât de aglomerat, suburbiile au devenit mai vii, oamenilor le este bine şi acolo, beneficiind de gaz, canalizare şi locuri de muncă.

Da, bobocii îs toţi. La incubator e mare zarvă. Degrabă începe o altă numărătoare. Aş vrea eu să pot participa la alegerea celuia care va avea grijă de un alt coş de ouă încă patru ani de zile. În acest sens, cine-mi face şi mie o propiscă?