blogu' lu' castraveţ

Buşteanul de tei a stat un an sub soare şi ploi. În august, a fost ridicat şi pusă pe capră. O palmă bătătorită şi-a petrecut încet degetele peste tulpina zgrunţuroasă şi caldă. Acest dialog între om şi fostul copac naşte o melodie dură, de departe asemănătoare cu melodia mai rafinată de şifonare a unei coli de hârtie. Tulpina respiră.
A fost luată o beschie şi tăiată tulpina în butuci. Beschia sună a moarte de copac. Tulpina respiră. Pe jos au căzut şase butuci aproape identici ca vârstă, greutate, statură şi personalitate. Toţi au fost strânţi şi duşi. Fiecare dintre ei are drumuri diferite.

Primul a plecat la lemnar şi a fost reîncarnat în scaun. Unul bun şi trainic pus în faţa cuptorului în care se coace pâinea. Scaunul respiră.

Al doilea a mers la şcoală. Din el, într-o vineri, doisprezece flăcăi au făcut melesteie la lecţia de muncă. Acum miros a plăcinte. Plăcintele miros a tei.

Al treilea a fost dus în beci şi pus sub un butoi de stejar. În beci e frig dar miroase a tei, a stejar şi a poamă. Lemnul respiră.

Al patrulea a fost dus la uzină. A fost aşchiat. Aşchiile au fost scăldate într-un lichid urât mirositor şi neplăcut la gust. Le-a fost schimbată complet personalitatea, li s-au pus căşti în cap şi au fost înrolaţi câte cinzeci în pluton. Apoi aveau să fie îndreptate împotriva fraţilor şi taţilor. Li s-a şters numele şi au fost poreclite chibrituri. Aceste aşchii nu mai respiră şi nici nu mai miros a tei.

Al cincilea a fost trimis la altă uzină. A fost şi el aşchiat şi scăldat de rând cu alţi semeni din alte ţări. A fost şi el poreclit. Hârtia miroase doar foarte puţin a tei.

Al şaselea a fost pus pe un verişor de-al său şi despicat în opt cu un topor mare şi greu. Butucul numărul şase câteva clipe a gemut sec sub toporul mirositor a dreptate şi adevăr. Căzând pe jos despicăturile încă se mai ţineau una de alta. Au fost apoi dezlipite de mâinile vânjoase. Când erau despărţite plângeau cu lacrimi uscate iar plânsetul lor semăna şi cu muzica cântată de beschie, şi cu muzica hârtiei şifonate, şi cu câteva note din muzica toporului. Toate au fost clădite cu grijă una peste alta lângă fraţii cu personalitatea schimbată. Despicăturile calde respirau şi miroseau foarte tare a tei.

Alături, într-o cratiţă , mirosea a vin un frate din cei zece godaci de un an.