blogu' lu' castraveţ

Azi e sâmbătă, 12 iunie 2010, ora 16:01. În timp ce mulţi dintre voi se bucură acum de WiFi-ul gratuit din localurile capitalei sau din parcul central, plăcut ameţiţi de bere sau încălziţi de un ceai la o terasă, inspirând fumul de ţigară sau mirosul de frunze ce vine prin geamul casei, pionerul, chiar în momentul când citiţi aceste rânduri, este aşezat comod pe o bancă din autocarul ce a apucat-o spre malurile liniştite ale Crimeei lăsând în oglinda retrovizoare blocurile semeţe ale oraşului, cu tot cu lumini de semafoare, claxoane de maşini, mirosuri de beton şi gaz de eşapament. Pe el şi pe ceilalţi pioneri din acelaşi autocar îi aşteaptă o săptămână plină de soare şi mare. Deja simt cum briza de mare le gâdilă nările şi toate coardele interioare încep să se înmoaie după un an de muncă, oficii şi zarvă. Au rămas câteva ore până când pe pietrişul mărunt al plajei, între mare şi munte, sub cerul albastru, vor înflori câteva corturi şi se va aprinde flacăra unui rug pioneresc.

…

Ah da, şi ca să nu le fie trist pe drum, au luat cu ei o problema la care să se gândească în pauzele cinematografice provocate de schimbul DVD-urilor de către asistenta de bord. Şi ca voi, în tot acest timp, să nu staţi degeaba, v-o zic şi vouă, poate găsiţi soluţia înaintea pionerilor.

Într-o temniţă, în celule separate şi izolate totalmente una de alta, se află 100 de deţinuţi. Într-o bună zi şeful temniţei i-a strâns pe toţi într-o sală şi le-a zis:
– Dragii mei deţinuţi, începând cu ziua de astăzi, aveţi şansa să ieşiţi la libertate dacă găsiţi soluţia la o mică problemuţă. Problema este următoarea:
Într-o odaie izolată fonic şi vizual este instalat un bec cu incandescenţă clasic conectat la un întrerupător. Circuitul este funcţional. Cum vă spuneam, începând cu ziua de azi, timp de o perioadă nelimitată fiecare dintre voi, în mod aleatoriu va fi închis pentru câteva minute în acea odaie în care va putea folosi întrerupătorul. Se poate întâmpla că cineva dintre voi va fi invitat nu o singură dată în această odaie, după cum va decide întâmplarea. De fiecare dată, unul dintre voi are dreptul să spună „În această odaie au fost toţi deţinuţii din temniţă”. În cazul când are dreptate, toţi deţinuţii vor fi eliberaţi, în caz contrar toţi vor fi executaţi. Pentru aceasta, vă las pe toţi 100 în această sală să stabiliţi cum anume unul dintre voi va putea şti la un moment dat că el este ultimul deţinut invitat în camera cu bec şi respectiv va putea enunţa afirmaţia salvatoare. După ce veţi ieşi din această sală, nu veţi mai putea comunica unul cu altul până când nu va fi enunţată propoziţiţia cu pricina. Vă subliniez faptul că în această odaie nu va intra nimeni înafară de deţinuţi.

După asta şeful temniţei a ieşit şi cei 100 de deţinuţi au rămas să găsească soluţia. Peste câteva luni toţi deţinuţii au fost eliberaţi când unul dintre ei fiind în camera cu bec, a spus că toţi au fost în această odaie.
Întrebarea este: cum s-au înţeles deţinuţii între ei şi cum a fost găsită ideea care i-a eliberat pe toţi.

Asta a fost problema pe care au luat-o pionerii cu ei. Vă urez gânduri salvatoare şi nu uitaţi că afară e vară. Până la noi întâlniri.

P.S. Ma bucur ca n-am să văd futbolu şi niş statusuri salbatice despre aceasta n-am sa scriu. URA!