blogu' lu' castraveţ

Iaca am vrut să vă spun: dacă iubiţi peştele sărat, la o bere, măşcat aşa din felul lui de a fi, apoi am sa va spun unde să vă duceţi să-l găsiţi. Coborâţi pe Eminescu la vale de Ştefan, şi cum ajungeţi la Columna, în stânga este intrarea în localul respectiv. Ei o bere, şi comanzi un peşte. Şi chiar dacă o să-i precizezi cu degetul arătător în sus chelnerului, să ţi-l aducă, să ţi-l arate (pentru că de fiecare dată “peştele sărat” care în meniu nu-i, o să arate diferit, cu o diferită cantitate de milimetri de sare pe grosimea interioară a lui, cu un diferit coeficient de elasticitate sau plasticitate (în diferite cazuri poate fi aplicat un termen sau altul) a întregii structuri piscicole) ca să-i confirmi capacitatea nutritivă şi să te convingi de conformitatea lui organoleptică normelor nutriţionale, oricum ai mari şanse să primeşti ceea ce am primit eu şi colegii mei deunăzi. Iaca şa un peşte de mare, pestriţat cu odrasle de ciuperci de mucegai nu de o zi. În sfârşit francezii şi olandezii ne pot invidia: La Bier Platz a descoperit secretul maturizării peştelui cu mucegai. Secretu-l cunosc doar administratorii Bier Platz care au strâns din umeri, când au fost întrebaţi care este reţeta. Iar când au realizat că cei de la masă au aflat secretul, după multe târguri şi făcuturi pe niznaiul, au decis să-şi dreagă neatenţia (nu, doamne fereşte, nu indiferenţa sau banii puşi la împuţit sub aspectul peştelui supra sărat) cu două halbe de bere şi culmea, cu două cartele reducere, pentru a se asigura că totuşi odată şi odată cineva va mânca din peştele zamorschii plesnevoi. Pe masă au fost puse două beri, cele mai ieftine care puteau exista în local şi cele mai calde, pentru că peştele stricat nu se cuvine să-l bei cu bere rece.
Adio peşte din Bier Platz, eşti prea bun pentru mine.