blogu' lu' castraveţ

– Vini, Vini, da unde-i ruxacu neu?
– În cur, blea!
Puţin nedumerit de răspunsul lui Puh, Pita4ok s-a apucat să răscolească prin cladovcă. Ruxacul, după cum şi era de aştepat, nu era acolo.
– Vini, da eu nu-l găsesc.
– Nu-i rucsac, nu-i pahod!
– Vini ap hai s punem tăt la tini, l-on duşi pe rând.
– Ăi, tu ai văzut ruxacu neu? Ţia nu-ţ pare că tu încapi într-însu cu tat cu poşeta ta, la cari tu deam a triilea an îi spui rucsac? Tu îţi imaginez oleacă cu mintea ta de godac cum ai să-l târîi?
Pitacioc nu comentă întrebările retorice ale lui Puh şi se urcă în pod. Peste câteva minute din pod se prăbuşi cu zgomot un nor negru tuşind. Printre scuipat, horcăit şi muci se auzi vocea răguşită a lui Pita4ok:
– Vini, da eu nuştiu unde-o dispărut el.
Nu reuşi Pita4ok să termine vorba că în cap îi căzu ceva tare învelit într-o cârpă găurită de molii. Când scoase din cârpă conţinutul, observă acolo o grămadă de cioburi cafenii printre care se tăvălea o ghindă uscata coada căreia era legată de o bucată de fermoar. Lui Pita4ok îi dădură lacrimile.
– Vini, iaka ghinda asta, ghinda asta matincă e… aista matincă e ruxacu neu…
– Ăi puţă, ţii tu oare minte când într-o noapte, în pahodu trecut, o dispărut unica oală cu nere şi tu ni-ai zîs c-ai adornit şi şiniva o furat-o?
– Vini, eu je eram bat, eu je nu ţîn minte…spuse Pita4ok, shi întinse un muk peste rât.
– Oala asta tare mai samănă cu aşeea, se încruntă Puh deasupra porcului.
– Nu mai este, asta-i alta…
– Da? Şi asta alta tot are disenată o alghină rozovă taman lângă toartă?
– Eu nuştiu nică, şiniva matincă vre s mă compromită, ni-s pare că Cristofer Robin nu vre ca eu s merg în pahod şi special a pus la cale acest plan meschin de sabotaj din cauza unei mici neînţelegeri legate de viziunile diferite asupra compatibilităţii organismului uman şi substanţelor stupefiante nevegetale…Da eu tare vreu în pahod, numai c rucsac deamu n-am…
Pe Pita4ok îl năpădiră din nou plânsul, unu sincer şi jalnic.
– Gata, taşi, închide gura, o luă Puh mai moale. Tu ai s dushi palatca da eu tuşonca.
Cum spuse asta, Puh se întoarse şi ieşi afară, alene, fără să se grăbească. Când se simţi ieşit cu totul din cocioabă, se îndreptă şi oсhii se opriră în râtul rânjit a lui Pita4ok pe care încă mai lucea o lacrimă. Cu o cană în mâna dreaptă şi palatca în stânga, Pita4ok se bungi la Puh şi ţipă ascuţit, cât îl ţinu plămânii:
– Vini, Vini da badminton luăm?