Puh şi petacu: tempoul
Imediat cum a deschis ochii, Winnie o înţeles ca în viaţa asta foarte mult contează un singur lucru: tempoul. Să nu auzi 5 apeluri de telefon timp de 20 de minute – aista nu-i tempo normal. De la primul apel până la ultimul sa faci drumul din bar acasă – aista-i tempo normal. Să te scoli dimineaţa, să te speli, să te îmbraci , toate timp de 20 de minute – tempo normal. Să auzi telefonul abia după 5 alarme consecutive – nu-i tempo normal. Să te uiţi la oglinda şi să nu ştii : aista eşti tu sau aista-i Pita4oc – aista nu-i tempo normal. Sa faci abstracţie de asta e tempo normal. Să bei doua beri timp de două ceasuri e tempo normal. Să bei alte doua beri şi încă 3 câte cinzeci in următorul ceas – aista nu-i tempo normal. Aseară.
Mergând spre bârlogul de serviciu, Puh şi-a continuat gândurile despre acest important şi indispensabil factor al activităţii sale zilnice. Multe şi mărunte i se băgau în cap. De exemplu să faci mâncare de 5 ori pe săptămână – tempo normal. Să scrii despre asta, să faci potograpii şi de la aprinsul ţârnicului până la dusul lingurii la gură, acele ceasornicului să facă două rotaţii complete – nu-i tempo normal. Să vrei multe timp de 20 de secunde e tempo normal. Sa uiţi ce-ai vrut să spui nu-i deloc tempo normal.
– Tempo, Tempo! Acestea fură primele cuvinte ale lui I-A când Puh intră. I-A avea dreptate, probabil numai Puh ştia de ce.
