blogu' lu' castraveţ

Intro
{
Data trecută, când a fost prinunţat pentru prima dată toastul despre iniţiativă, cutezanţă şi susţinere, la iniţiativa lui Pavel acesta a fost poreclit “Iota Kappa Sigma”. De la toast a venit şi principiul întitulat similar, scris şi principiul “IKΣ”. E bine să ştii.
}

Planurile de vineri au fost amânate pe sâmbătă. Planurile de sâmbătă au fost amânate pe duminică. Planurile de duminică au fost amânate. Cam acesta era lanţul logic care-i apropiau pionerului ziua de luni. Duminică, pe la orele 12:00, pentru pioner, această idee reprezenta o catastrofă. Şi când toate ţolurile din casă au fost bătătorite de-a binelea de plimbările agitate ale tălpilor pionereşti, ciocnindu-l pe cel din urmă de peretele fatalităţii, a sunat telefonul. În acel moment pionerul nu ştia că în acea zi de duminică, avea să se convingă încă o dată de eternul principiu al scopului pus cu înverşunare: dacă-ţi doreşti ceva foarte tare, ţi se va întâmpla neapărat. Pionerul, vineri seara, îşi dorea foarte tare să ajungă la Puhăceni, chiar în week-end-ul care bătea la uşa săptămânii în plină desfăşurare, cât de paradoxal n-ar suna acest fapt. Deci, a sunat telefonul. Era duminică, era 2look care în acea vineri vorbise cu pionerul şi ştia despre marea dorinţă a acestuia, ba mai mult decât atât, era sigur că pionerul, la acea oră, îşi încălzeşte palmele deasupra mangalului încins, acolo unde şi planificase. Era duminică, era soarele în zenit, era iarnă, dar pionerul era acasă. Şi era mare dosadă. Dar. După câteva minute de discuţie interesantă la telefon, după puţine negocieri cu ambele părţi de lângă cei ce ţineau dispozitivele de comincare fără fir la ureche, planul pentru acea zi de duminică a fost stabilit şi pus în aplicare fără ezitare. 2look şi-a luat calul, puşca şi nevasta (cu tot cu odraslă), pionerul şi-a luat mangalul, puşca şi
nevasta (încă odraslă) şi pe-aici le-a fost drumul, adică pe la Ciocana.
Drum. Copaci. Bancuri vesele. Până s-au văzut la faţa locului.

Cărarea pe unde câteva luni în urmă alergau zglobii pionerii, va fi peste câţiva ani umbrită de copacii pe care i-a sădit astă toamnă tanti Lida.

Nistrul dormea. Pe faţa lui se vedea celălalt mal, iar undeva dedesubt dormea insula aşteptând să i se aştearnă pe nisipul de culoarea zămosului corturile pionereşti.

Dormea şi copacul sub care pionerii îşi vor bea la vară cafeaua de dimineaţă.

2look, nemaiputând să reziste acestei frumuseţi, s-a dus în cercetare.

Nistrul continua să stea liniştit şi să-i asculte pe cei doi.

Cei doi, străini unul pentru altul, s-au tot uitat chiorâş unul la altul, până când, peste scurt timp, s-au împăcat în acelaşi stomac.

Supravegheat de pionier şi ajutorul acestuia, timp de runde dificile, un chibrit mititel, ajutat de-o brichetă răcită, a reuşit să trimită în knockdown lemnele umede. Ciupercii, cartofii şi cărnii au rămas mulţumiţi. Şi mai mulţumit era pionerul. Duminica nu trecea degeaba.

Planurile de duminică, totuşi, n-au fost amânate. De aceea că există iniţiativă, cutezanţă şi susţinere. Până la noi întâlniri.