blogu' lu' castraveţ

Reţetă anti Blattaria

with 9 comments

Demult, tare demult, am cunoscut pe cineva din neamul lor prima dată. Era cafeniu şi mărunţel. Era foarte agitat de căutări. Căuta pe sub masă, căuta în lada de gunoi, căuta sub frigider, căuta în chiuvetă, căuta chiar şi în priza de tensiune. Odată l-au prins căutările pe masă, abia de-l observasem printre sticlele de vodcă, bere şi cojile de cartofi copţi. Când l-am văzut atât de mic şi neajutorat, l-am ascultat pe prietenul meu Oleşca când a zis „nu-l maci” şi am decis în doi că acesta va fi prietenul nostru, chiar şi fără acordul lui. Cum îl zăream, îi spuneam câteva vorbe calde şi-l lăsam să plece. Atunci i-a pus şi nume: i-am zis „Joric”. Asta s-a întâmplat prin ’99 când locuiam pe Renaşterii, actualul bulevard Grigore Vieru. Peste câteva zile după botez a dispărut. Crezusem că-l pierdusem, că nu mai este în viaţă. M-am înşelat. A apărut peste câteva zile cu câţiva fraţi de-ai săi: erau câteva zeci. Timp de câteva săptămâni au devenit sute. În acest moment a devenit clar că decizia de prietenie luată la beţie a fost una greşită. Dar era prea târziu. Timp de câţiva 2-3 ani sutele deveneau mii şi scădeau pentru puţin timp iar la sute când noi le organizam câte o razie cu diclofos sau cu parfumuri ieftine stropite peste bricheta aprinsă în găurile pe unde ştiam că se aciuează. Nici creta nu era utilă, dat fiind faptul că Joric&Co nu au făcut şcoală de desen. Şi dacă dispăreau pentru câteva zile sub frigider, neapărat îi găseai printre lămpile din televizor sau prin CD-ROM. Odată s-a spart un disc înăuntru, şi am scos din el cioburi de CD stropite cu materie proteică de neamuri de Joric. Şi iată că după trei ani de lupte grele cu suprapopulaţia, am găsit reţeta potrivită.

Ingrediente:
10g acid boric praf
Un ou de găină sănătoasă
Bucăţi de hârtie uscată

Mod de preparare:
Oul se fierbe timp de 10 minute, până se întăreşte gălbenuşul. Se decojeşte, se scoate albuşul, se moaie în sare şi aruncă drept în gură. Gălbenuşul se pune într-o ceaşcă şi se presară deasupra acidul boric. Se amestecă până în ceaşcă obţinem o masă uniformă.

Masa obţinută se împarte în 6 porţii egale, se aşează pe bucăţile de hârtie şi se serveşte incognito în locurile des frecventate de urmaşii lui Joric. Sublinez faptul că o porţie este suficientă pentru a umple burţile la câteva zeci bune de reprezentanţi ai ordinului Blattaria.

Efecte:
Şi cei slabi, şi cei graşi simt mirosul îmbietor de gălbenuş de ou şi vin să se înfrupte. După un consum abundent de gălbenuş frecat cu praf de acid boric, reprezentanţii trupelor lui Joric se deshidratează foarte repede, de aceea ei pornesc agitaţi în căutare de lichide. Lipsa apei şi resturilor alimentare se soldează cu moartea în timpi foarte restrânşi.

Reprezentantul din poză a fost ucis cu tapcul, exclusiv din considerente artistice. Cei ce gustă din alesele bucate, nu-şi dau duhul pe unde se nimereşte.

P.S. Pentru ca reţeta să fie eficientă, gustoasă şi sănătoasă, nu lăsaţi vesela umedă, chiuveta trebuie să fie permanent uscată, toate resturile de mâncare trebuie strânse de pe podea şi de pe masă. Astfel veţi asigura o viaţă lungă şi îndestulată în raiul taracanilor, lui Joric şi prietenilor săi.

P.S. “Nu încerca aşa ceva acasă” spune vorba cântecului. Această reţetă ar putea fi nu altceva decât ficţiune pentru unele specii de tarakaşte.



Written by castraveţ

May 11th, 2010 at 11:16 pm

9 Responses to 'Reţetă anti Blattaria'

Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Reţetă anti Blattaria'.

  1. […] Dinu Castraveț: Rețetă anti Blattaria […]

  2. Noi la cămin tot îi numeam prietenii noştri, că acolo n-au venit pe rînd, dar ne-au întîmpinat ceremonial, colonii întregi, atunci cînd am venit naivi şi plini de speranţe în Chişinău. Ne-au năvălit prin genţile cu pîine de casă şi kişleag, prin rufe, peste tot. Iar noi am luptat, am luptat şi… ne-am adaptat.
    Cînd locuiam la Rîşcanovka, m-am luptat cu toate armele de care ai pomenit cu dînşii, dar în zadar. Cînd m-am mutat la Sculeanka am chemat deratizarea şi au pus un fel de gel prin colţurile odăilor, după care a doua zi i-am măturat pe toţi şi m-am mutat. Doi ani şi jumătate, cît am locuit acolo, nu am mai văzut urmă de Jorik în casă. La Ciocana m-a păzit Dumnezeu de năpasta asta.
    Din păcate, am pierdut nr. de telefoane de la deratizare, dar face să-i apelaţi dacă sunteţi disperaţi.

    otiliad

    12 May 10 at 09:41

  3. :))) asta-i tare.

    otiliad

    13 May 10 at 07:07

  4. de fapt uitasem sa mentionez alta reteta, poate mai efectiva:
    se ia o caramida, se rupe yn doua, se freaca jumatatile una de alta ca sa se obtina cam 20 grame de faina de caramida. Praful se presoara pe lynga plintusuri iar jumatatile ramase sa pun la doua colturi. taracashtele miros praful, yncep a stranuta shi se pizdesc cu capul de caramida din capatul plintusului. iaka.

    kirpi4

    13 May 10 at 09:00

  5. un ciuvac urla pe la colturi ca nui mancare pt a scapa de ei

    Nenormalul

    14 May 10 at 08:53

  6. yi bun variant sh aista. Da vez ca nu tatz taracanii aud, synt sh surzi printre dynshii.

    kirpi4

    14 May 10 at 13:17

  7. era asa banc…specialistu o zys: urla la colturi ca nui de mancare. tipu – zis si facut. pe la 2 noaptea simte cum il ghionteste cineva. deschide ochii si vede pe piept pe regele taracanilor zicand: scoala bai ca tiam adus ceva crapat.

    Nenormalul

    17 May 10 at 09:15

  8. :))) bun banc, bun banc.

    kirpi4

    17 May 10 at 16:07

  9. eu ii cunosteam sub alt nume)))) Stasic

    Kliukwa

    23 May 10 at 01:24

Leave a Reply