româna vs rusa
La şcoală, la liceu, la facultate am fost educat şi învăţat să citesc, să vorbesc, să gândesc în limba moldovenească care pe neprins de veste a devenit română. Rusa o cunosc bine, nu pot să zic că vocabularul este mic. Nici măcar nu-mi amintesc vreun caz când nu am înţeles sensul unui cuvânt în rusă, deşi se mai întâmplă. Cu toate acestea în permanenţă întâlnesc un asemenea paradox: dialogând sau scriind uneori în română mă ciocnesc de situaţia că nu găsesc la moment cuvântul sau expresia potrivită şi în acelaşi timp vine pe limba imediat echivalentul în rusă. Pe de altă parte vorbind rusa – situaţia este exact inversă mai ales că se întâmplă mai frecvent. Cu mult mai frecvent. Uneori chiar îmi vine greu să mă exprim. Faptul că am consumat bucatele servite de mass-media în rusă o buna habă de vreme încă din frageda copilărie în stilul sovietic, este de la sine clar. Este clar şi faptul că citind literatură mai ales artistică astupi nişte găuri în vocabular.
Digresiune lirică: încă din liceu ştiam că am probleme cu limba rusă şi de atunci am început să citesc în rusă mai mult decât în română: nu zic mi-a prins bine, deoarece societatea noastră de azi face paşi foarte lenţi şi uneori nu atât de evidenţi pentru a ajunge acolo unde nu mai este necesar să cunoşti rusa pentru un contact fiabil cu societatea. Adică atunci când mergi într-un club sau faci o cumpărătură, ai două variante:
– insişti în română fiind sigur că persoana de vis-a-vis te înţelege şi îţi răspunde neapărat în rusă în cel mai bun caz, sau te ignoră zicându-ţi că nu te înţelege, tu fiind astfel nevoit sau să te cerţi în română până îi demonstrezi că tu eşti cel cu dreptatea în buzunar sau să laşi baltă toata treaba şi sa-l trimiţi departe în gândurile tale sau în afara lor.
– cedezi şi vorbeşti în rusă, obţinând ceea ce vrei, rapid şi avantajos în timp.
Uneori a doua variantă e mai eficientă dar nu şi mai corectă din punctul meu de vedere. De exemplu la serviciu mulţi vorbesc doar rusa. Văd şi aici variante, da să-ţi schimbi jobul doar din cauza unor principii lingvistice sau din cauza că fumătorii nu sunt agreaţi (ca exemplu), e tot o problemă.
Şi iată, nu este clar de ce se întâmplă chestia asta, dat fiind faptul că eu citesc literatură artistică în rusă pornind anume din la acest scop chiar foarte demult.
În ultimul timp cu foarte puţin timp la dispoziţie mă străduiesc să combin literatura rusă cu cea română… artistică bineînţeles. Cu toate străduinţele mele, reuşesc totuşi să citesc doar literatura artistică în rusă. Cărţile în română nu se prea leagă de mine, nu-mi par atât de captivante, nu simt în ele acelaşi avânt al imaginaţiei în culori, spaţii şi sunete. Cred eu se datorează educaţiei date poporului de marea derjavă URSS.
Ap iaka.
Da pornisem de la una şi am ajuns la alta. Întrebarea de la care am pornit a scrie postul dat era, totuşi, cum naiba vorbesc română şi găsesc doar echivalentele cuvintelor în rusă, şi când dau să vorbesc fluent în rusă nu găsesc cuvinte. Cred eu că mi-am explicat unele nuanţe mai sus, dar ceva totuşi n-ajunge.
“Cu toate străduinţele mele, reuşesc totuşi să citesc doar literatura artistică în rusă. Cărţile în română nu se prea leagă de mine, nu-mi par atât de captivante, nu simt în ele acelaşi avânt al imaginaţiei în culori, spaţii şi sunete.”
Exact aceeasi situatie e si la mine. Eu cred ca din cauza ca accesul la carti si informatie, pe net mai ales, e muuult mai mare. Viteza de cautare e mica, deci ne simtim satisfacuti de rezultat si mai motivati.
Iar daca te afli peste hotare, accesul la carti in romana e si mai limitat. Pe net practic e imposibil de gasit carti on-line. Regretabil.
Soacra mica
10 Jun 09 at 14:10
promblema cea mai mare in RM o consta 85% din mass-media in limba rusa
populatia este asimilata lent dar sigur… (citeşte mai mult)
de ce de exemplu daca 13% din pop RM sunt ukraineni, tu nu vezi practic nimic ukrainean?
de ce 80% din gagauji nu isi mai cunosc propria lor limba si vorbesc doar rusa?
sunt doar cateva exemple ale efectelor nocive a mass-mediei majoritare in limba rusa
izghitu
10 Jun 09 at 14:33
Ha, acesta este misterul creierului nostru, a modului in care el “asaza pe rafturi” lexicul din diferite limbi, si a felului in care ne disponibilizeaza bagajul nostru de cuvinte cind vrem sa vorbim. Eu cred ca problema aceasta de confundare a limbilor nu e caracteristica doar pentru cazul nostru cu rusa si romana. Totul depinde de mediul in care te afli si limbile care se vorbesc in el. Eu, par exemple, toata copilaria am vorbit in rusa, si o aveam foarte fluenta pina a intra in scoala cu predare in romana, si din moment ce mi-am facut prieteni noi, vorbitori doar de romana, si vorbind preponderent in romana peste citiva ani mi-am dat seama, ca capacitatile mele de a ma exprima in rusa – tik-mik, dar cam lasau de dorit, deci trebuia sa-mi fortez creierii pentru a vorbi cu un rus.
Aha, si referitor la limba rusa, de acord, e o limba foarte bogata si respectiv literatura artistica o prefer si eu in rusa,din regret. 🙂
Ella
10 Jun 09 at 14:44
Da, da shi da:) 100%
kirpi4
11 Jun 09 at 09:15
În ceea ce priveşte literatura română.. mi se pare că nu ai dat de cartea potrivită. Încă. ^_^
Faza cu expresiile/lexemele cărora nu le găseşti echivalente doar într-o altă limbă decât cea pe care o vorbeşti la moment… Nu ştiu cum e la alţii, dar mie mi se întâmplă şi cu engleza, franceza… Sunt de acord cu cele expuse şi de tine, şi în comentariile ulterioare, dar mai e o cauză: EXISTĂ, într-adevăr, expresii care nuuuu prea au echivalente… sau, cel puţin, ele nu “sună”, nu produc efectul scontat. Nuuu? 😀
În rusă am citit de când mă ţin minte… dar nu AM mai citit în rusă de nu mai ţin minte când… (spre că am fost înţeleasă :))…
irka2stardust
12 Jun 09 at 21:30
“În ceea ce priveşte literatura română.. mi se pare că nu ai dat de cartea potrivită. Încă. ^_^”
probabil, ytzi ziceam ca demult n-am mai citit yn romyna:)
kirpi4
15 Jun 09 at 07:42