Se caută un punct de echilibru
Se pare că cel mai frumos sentiment care ne motivează existenţa, în contextul unor condiţii speciale ce ţin de reciprocitate şi reacţie la ceea ce oferim, devine un factor destructiv al personalităţii. La întrebarea „de ce?” vor răspunde cei ce au de săpat în natura fiinţei umane. Pentru mine întrebarea stă altfel: cum să depăşim acest moment de criză emoţională? Soluţia perfectă este scoasă din subsolurile genetice ale instinctului de autoapărare. Ca rezultat, ajungi în faţa unei dificile alegeri: să-ţi crezi creierul sau să-ţi asculţi inima; să fii un materialist cu sânge rece rezistent şi invulnerabil sau să te laşi pradă senzaţiilor angelice care nu vin în fiecare zi(luna, an…) şi care te pot duce spre orizonturi dificil de imaginat, infantil şi dezarmat…
Şi cu punctul de echilibru cum rămâne? Unde este capacitatea firii omeneşti de a găsi acea mediană între raţiune şi beatitudine?
Motto-ul la Profm era candva-ascultati inima si nu asculta de nimeni.
asa ca go for it, amiguitto!
Lora
2 Feb 09 at 22:26
“dificile alegeri: să-ţi crezi creierul sau să-ţi asculţi inima;”
SA BEI.
2look
3 Feb 09 at 12:55
@Lora – varianta testata. Nu tot timpul este cea optimala 😀
@2look – badaproste om bun, badaproste. iaka eu demult cautam o solutie similara:-D Ap cnd ma prineshti la o consultatzie?:)
kirpi4
3 Feb 09 at 12:59
Pai inseamna ca nu te-ai dedicat totalmente corazonului si ai GANDIT!:)) ori faci una, ori alta! ori niciuna!:)
Lora
3 Feb 09 at 22:30
@daca numai una, cealalta are de pierdut oricum. Niciuna tot nu e treaba – astas e numeshte ignorantza totala. Eu vb despre ecva interbediar, ca o varianta ideala. Tu ai yncercat sa ascultzi sau una sau lata, sh ai vazut ca e ceea ce trebuie? Sa nu uitam ca vb despre cazul cand sentimentele nu sunt reciproce:) Ei, dar s anu polemizam mult shi sa trecem la practica :)))
kirpi4
4 Feb 09 at 11:15
@lora
daca numai una, cealalta are de pierdut oricum. Niciuna tot nu e treaba – asta se numeshte indiferentză. Eu vb despre ceva intermediar, ca o varianta ideala. Tu ai yncercat sa ascultzi sau una sau lata, sh ai vazut ca e ceea ce trebuie? Sa nu uitam ca vb despre cazul cand sentimentele nu sunt reciproce:) Ei, dar sa nu polemizam mult shi sa trecem la practica :)))
kirpi4
4 Feb 09 at 11:15
E o dylema:)
Cita lume “in love” e pe aici. Zici ca nu sunt reciproce sentimentele? Un barbat prin hitrenie si inteligenta poate sa cucereasca o fata fara nici o problema, problema e alta, o persoana indragostita cu adevarat mai greu gaseste caile optime pentru a ajunge la acel punct de satisfactie. Ori, lupti si cuceresti, ori bei si te resemnezi!:). MAi ramine sa te gindesti si la ceea ce simteai tu cind o fata (sau poate fetele) care au fost vrio data indragostite lulea de tine, si din partea ta nimic, tu cum procedai si ce simteai neavind nici o furnicuta pentru ele:) , si faci viceversa:)
dylema
4 Feb 09 at 13:27
@dylema – sounds good:) In mare parte ai dreptate. Doar ca nu tre sa ignoram faptul ca totushi exista situatii care tzin nu doar de lipsa de sentimentele reciproce yn general, ci shi de imposibilitatea de a oferii acele sentimente… Asha situatii exista si anume la o astfel de situatzie ma refeream eu cynd spuneam ce-am spus:)
kirpi4
4 Feb 09 at 14:07
sentimente din parea ei nu sunt, posibilitatea de a le exprima pe ale tale la fel nu este. Se pune intrebare la ce ti-ai mai permis atunci sa te indragostesti?, doar ca sa ai un motiv in plus pentru griji si suferinta? Solutia = sa cauti o alta directie in care ai putea sa-ti consumi energia! Ce ros are sa mai meditezi asupra a ceva, care dupa cum afirmi, nu are solutii spre un final mai bun?
dylema
4 Feb 09 at 14:39
Punct de echilibru
Cautare.. frumos ,dar si egoist ,asa sunt barbatii dezichilibreaza pe altii ca mai apoi ca caute echilibru, una dai , doua ti se dau, dar lectia tot e neinvatata
Insa totusi „frumos sentiment care ne motivează existenţa” este un catalizator de idei care devin un izvor de idei benefice, pentru a plimba degetele pe tastatura si a insira singele inimii ,ca mai apoi gindurerele astea sa capete un loc destinat disputelor aflate sub nivelul comunicarii civilizate. De fiece data nu cerem lamurire dar ni se impun vorbele parka ca ar fi vorba de un adevar absolut, de netagaduit, e o greseala adesea intalnita, dar care nu dorim sa nominalizam careva detalii, sa fii mai prudent ,mai prudent decit celalalt, pentru ca fiecare dintre noi are cite “un pitic” de care nu scapa, o idee fixa care nu tine neaparat de ratiune.
Si se capata o noua experienta in care gandurile, semnele de intrebare, zilele bune, zilele grele, marturisirile, furtuna din noi, marile bucurii sau ideile indraznete, toate imbraca haine croite din cuvinte ca sa ajunga la cei din jur in primul rind
Fara sa pricepi e nevoie ca uneori sa spui stop, ca sa te regasesti. Si traim un sentiment de schimbare, voita si nu impusa, intr-o perioada din viata cand totul cred ca necesita o schimbare si parka o caut , caut si inca nu am dat de ea. Si e necesar de stins inima si de asculat si ratiunea, pentru ca sentimental ducle si inaltaltor te ridica prea sus si poate sa te lasa sa cazi de la inaltimi
Nu suntem pefecti, nu avem pretentia ca detinem adevarul absolut si stim ca in fiecare zi mai am ceva de invatat. Incercam sa nu ne blocam in situatii tabu, sa ne adaptam, dar fara a stirbi din anumite principii care ne definesc pana la urma si atunci scriem si nu facem nimic nici un pas inainte a celui ce ne indrageste , pentru ca acesta e un dar ,dar …! Dar la ce bun ca la noi stii e greu sa conntruiesti un drum nou e mai usor sa mergi pe cel batatorit
Nika
4 Feb 09 at 15:12
constructiv, foarte constructiv:)
kirpi4
4 Feb 09 at 16:01