blogu' lu' castraveţ

Am visat azi noapte sfârşitul lumii:
Eram undeva în centrul universului, într-o linişte perfectă şi vedeam cum toate planetele sistemului Solar se puneau pe rând într-o linie cu soarele. În momentul eclipsei văzute din punctul MEU de vedere, mai exact în momentul când apărea diamantul inelului o voce interioară îmi dădea conştiinţa că această planetă a intrat în faza „sfârşitului”. Sfârşitul în sine a putut fi observat la nivel macro pentru doar Terra (astfel a fost scenariul visului): contemplam cum treptat planeta obţine o culoare albastră omogenă, uscate rămânând doar câteva bucăţi din regiunea Mării Negre. În final toată perspectiva de planete ce o aveam în faţă a fost inundată într-o lumină orbitoare. În momentul următor lumina s-a stins şi toate planetele au devenit decolorate, uscate şi moarte. După foarte scurt timp totul a început să obţină culoare. Puteai spună că sunt nişte culori nepământeşti dintr-o gamă extrem de frumoasă cu multe elemente de cristalin, auriu, argintiu, chihlimbar şi multe alte nuanţe pe la care nu le pot explica. Cu alte cuvinte am fost martor la metamorfoza întregului univers.

Probabil am citit prea mult din Aryana Havah…

Şi ca să nu arunc vorbe în vânt, celor captivaţi de învăţăturile karmice, de esenţa matriceală a lucrurilor, despre reincarnare şi în general despre o altă viziune asupra universului, recomand cărţile:
Aryana Havah – Cristofor – Magul din Carpaţi
Aryana Havah – Inuaki
Aryana Havah – Viaţa pe Pmant…încotro
Bernard Werber – Imperiul îngerilor – din păcate doar în franceză