blogu' lu' castraveţ

Ca la primul meu offline am venit cam pe la mijloc. Da n-a fost cine stie ce strasnic, pentru ca a durat mai mult decât a fost planificat. Off-ul a fost un fel de FAQ către orice candidat fie la locale, fie el pentru parlamentare. Cine nu ştie ce-i asta FAQ, traduc: Frequable Asked Questions, sau cu alte cuvinte – întrebări frecabile. Nu prea îmi dau seama de ce un off trebuie sa reprezinte neapărat încă o interogare a candidatului pentru a i se confirma o dată în plus competenţele politice şi administrative – ocupaţie pe care, de altfel, o fac toţi: de la cel mai verde jurnalist („verde” în sens de „necopt”) până la prima televiziune de ştiri, primul portal de ştiri, primul canal care are televiziune şi aşa mai departe. Poate îşi lua omul o bere, ca toata lumea prezentă, poate mai spunea un banc ne mai ştiut şi ne mai auzit, poate dădea un sfat de viaţă, dar daca a fost făcut să se simtă ca la lucru, apoi a băut ceai, ca la lucru. Nu zic că nu mă mai duc la off-uri cu persoane publice, dar politica mă interesează mai puţin, administrarea unui oraş puţin mai mult, mai tare îmi plac bancurile şi discuţiile neformale, ca de lucru şi de politică îs cam sătul. Bloggerii nu asta au vrut. De politica şi intrigi nu se satura ei cu una cu două.
Despre offline. Victor Bodiu a enunţat câteva idei noi pentru mine (pe alocuri curajoase şi interesante), dacă vorbim de administraţie publică:

– o capitală mai estetică şi mai scuturată de trafic prin mutarea parcărilor din centru şi din zonele de agrement în subterane sau la etaj. Astfel se vor simţi mai confortabil spiritual pietonii, şi mai siguri în trafic şoferii de transport public şi pasagerii. În ţările europene demult este răspândit principiul aplicării unei taxe impunătoare pentru parcarea în astfel de zone, fapt care şi denotă o cultură diferită a transportului public, a bicicletelor şi a unui mod sănătos de viaţă în general.

– atragerea investiţiilor străine pentru facilitarea procurării unui imobil: diminuarea ratelor bancare spre proximitatea minimă şi comparabilă cu taxa pentru chirie.

– partajarea sarcinilor de prestare a serviciilor publice către agenţi privaţi, detaşaţi de structurile statului, pentru eficientizarea administrării acestora, sporirea calităţii şi termenilor de executare. Asigurarea condiţiilor pentru a crea un spaţiu concurenţial favorabil pentru beneficiari (mai concret, Bodiu s-a referit la firmele care fac drumuri, la dizolvarea monopolului în domeniul panourilor publicitate).

Poate exagerez când fac aluzie la faptul ca off-ul a fost pe alocuri tensionat (când te bagi în politica, mai ales moldovenească, nu are cum să predomine altă atmosferă), totuşi au existat momente când bloggerii am avut o schimbare de puls: de la politic la politicesc (acazîvaetsea există aşa cuvânt, Dex-ul zice că are şi sensul de „laic”):
– domnul candidat la postul de primar general al capitalei a fost întrebat, ce va face în calitate de primar dacă Zdob şi Zdub vor câştiga Eurovision-ul, la care cineva din sală a replicat : “ce vor face Zdob şi Zdup daca Victor Bodiu câştigă alegerile locale”. Hi-hi, ha-ha.

– când a fost întrebat de ce a venit cu echipa, Bodiu a zis cam următoarele:
„Eu m-am născut în Chişinău şi tot aici am crescut. Cunosc Chişinăul în diferite nuanţe. Când eşti student, şi trebuie să mergi într-un loc necunoscut, de exemplu la Poşta Veche, e o mare greşeală să mergi de unul singur: întotdeauna vii cu cineva, pentru că nu ştii ce te aşteaptă”. Bloggerimea (după cu a zis cineva, în complectaţie mai mult sau mai puţin cuminte) a râs cu poftă. Hi-hi, ha-ha.

S-a vorbit mult şi despre politică. Predominant. Am ascultat, am înţeles. Eu numai când încep să mă gândesc la politică, mă dor dinţii. Ştiu că dacă mă bag încolo, mi-i stric.

Impresia mea, confirmată şi de acest offline: Bodiu administratorul îl bate pe Bodiu politicianul. Cu părere de rău, acest off n-a putut deschide mai multe oberlihturi către Bodiu omul.

Deci, e primăvară, a venit toamna, numărăm bobocii. Patru ani în urmă au fost puse la clocit ouăle. Acum, dacă stai să vezi, numărătoarea nu durează mult pentru că, dacă o ei aşa, nici n-ai ce să numeri, pentru că şi aşa, din ochi, se vede că-s toţi.

Capitala timp de 4 ani s-a tras schimbat la faţă. Condiţiile au fost create – mii de mămici au astăzi fericita posibilitate să-şi plimbe odraslele prin pitoreasca Vale a Morilor, unde taţii îi învaţă să arunce şotios pietricele pe oglinda liniştită a lacului. Mulţumim investitorilor! Au început să răsară edificii menite să mângâie sufletele tinere la suflet şi defavorizate la buzunar, nu-i mare pagubă dacă tocmai la sfârşitul mandatului, pentru că trebuie să existe o premisă pentru prelungirea acestuia. Mătuşa Clava s-a luat în mâini şi din 5 pensii şi-a cumpărat un contor – acum ea poate sta liniştită, va achita strict cât consumă fără să ocărască noaptea prin somn reţeaua şi pierderile acesteia. Grădiniţele şi şcolile şi-au cumpărat încă mai multe termoplonjoare, de aceea că, şi vară, şi iarnă, trebuie să aibă apă caldă la timp. Studenţii au cămine mai curate, în căminele lor au apărut maşini de spălat automat, duşuri şi săli de lectură. S-a terminat cu ambuteiajele, s-a terminat cu trotuarele aglomerate, in parcările subterane amenajate în acest scop nu mai există nici un pericol. Nici noaptea, nici ziua. Pentru că poliţiştii nu mai sunt ocupaţi cu restituirea numerelor de înmatriculare în schimbul unui ban muncit cinstit. La uzina „Alfa” a fost tăiată panglica roşie, şi de acolo, spre mătuşa Clava, a plecat primul televizor ultimul răcnet, pe şoseaua proaspăt asfaltată – ultima plină de gropi rămasă în întregul oraş. La Munceşti şi la Botanica casele au devenit mai moderne, toată lumea şi-a tras termopane pentru că nu mai putea suporta zgomotul noii fabrici de prelucrare a deşeurilor. Facturile pentru lumină nu mai sunt atât de mari, pentru că oamenii primesc lumina prin geam, de la noile becuri ale felinarelor stradale. Străzile au devenit tot mai curate, urnele veghează nenumărate la orice colţ al oraşului, boschetarii nu mai răstoarnă tomberoanele pentru că au prânzul la timp, în azilurile amenajate după toate normele europene. La fel şi câinii, care beneficiază astăzi de vaccinare şi sterilizare gratuită pentru a putea să se bucure de noua lor familie din azil, sau din casele oamenilor dornici să-i adopte. La Poşta Veche nu mai este atât de periculos, chiar noaptea e ca ziua: iluminare uniformă şi transport public disponibil la orice oră.
Nu au rămas în urmă nici suburbiile: transportul public de ultimă generaţie circulă strict după orar spre Bubuieci, pe asfaltul pus luna trecută, unde mătuşa Clava merge în fiecare sâmbătă să-şi vadă nepoţii. Şoferii de autobuz au devenit mai amabili, dojenind părinteşte pe pasagerii care-i întind bancnote în loc de bilete, făcându-i să se întoarcă la casele peronului unde doamnele de la ghişeu le zâmbesc duios şi le urează drum bun oferindu-le biletele şi restul. Oraşul nu mai este atât de aglomerat, suburbiile au devenit mai vii, oamenilor le este bine şi acolo, beneficiind de gaz, canalizare şi locuri de muncă.

Da, bobocii îs toţi. La incubator e mare zarvă. Degrabă începe o altă numărătoare. Aş vrea eu să pot participa la alegerea celuia care va avea grijă de un alt coş de ouă încă patru ani de zile. În acest sens, cine-mi face şi mie o propiscă?