blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘biserică’ tag

Hristosonvet

with 4 comments

Am fost. I-am pomenit. Oare di şi lumea asta aşe de tare crede ca la lumea şeialaltă î-i aşe de tare sete. Plus la asta, aşei de pe lumea asta cred ca la aşiilalţ tare le plaşe sa amesteşe. Dumnezău s-ma ierte.

P.S. Nu tare la temă, dar anigtot. Azi la ţîntirim ni l-o zis. Moş-mi-o Tolea.

Un buddhist, un musulman, şi un frate moldovan creştin de-a nostru, s-au întâlnit în împrejurări necunoscute. Şi s-au apucat de chept unu pe altu, a cui credinţă e cea mai puternică.
– Fraţilor, zice budistul, a mea credinţă e cea mai puternică. Iaca de exemplu într-un an o plouat 3 saptămâni la rând. Şi om, şi juvină, şi copac, şi floare erau sortiţi mistuirii veşnice de pe faţa acestui pământ. Şi eu când am văzut aşa, m-am urcat în munţi şi am urcat la cer cea mai fierbinte rugă, şi Buddha m-a auzit. În câteva minute, în jurul meu, în raza de 2 kilometri, s-a făcut soare. Norii au dispărut şi pământul parcă s-a înălţat, şi tot ce-a mai putut fi viu, s-a adunat pe acea insulă. Şi s-au salvat şi insecte, şi păsări, şi cerbi, şi oameni, şi felurite feluri de fiinţe vii şi nevinovate, de s-a putut păstra şi neamul nostru, şi al lor.
– Da la noi în pustiu, continuă musulmanul, trei ani n-a plouat. Se uscau şiopârlele la umbră, şi fierbea nisipul în fântâni. Şi eu am lăsat casa, mi-am luat neamul şi cămilele şi m-am pornit în inima deşertului. Şi acolo eu am îngenunchiat şi am plecat fruntea pe nisipul lui Allah. Îmi păjoleam fruntea dar mi-am dus ruga până la capăt. Şi atunci s-a desfăcut cerul şi a plouat. În raza de 2 kilometri a turnat cu găleata. Şi a răsărit în câteva zile o oază cu un lac bogat în peşte şi nuferi. Şi atunci am fost salvaţi. Noi suntem poporul cu cea mai puternică credinţă! Allahu Akbar!
– Da eu şi să vă spun. Vinem eu într-o duminică de la biserică. Şi nu fac niş trii paşi, mă uit, în nijlocul drumului un portofel. Şi nişi ţipenie de om împrejiur. Să mă ridic să-l eu – nu pot, e sfânta duminică şi eu vin de la biserică. Să merg mai departe, parca nu m-aş urni din loc. A mai treşe alt creştin după mine, şi a păcătui el. Am stat, am cujetat, m-am chnuit. Nu ştiu şi să fac. Parca parcă încă-ni sunau cuvintele îndrumătoare ale preotului. M-am învârtit de două ori împrejiurul lui, m-am uita cum luşeşte la soare şi nu mă putem urni din loc. M-am mai uitat odată împrejiur, m-am aplecat şi l-am dischis cu un dejet. Şi poate mă duşem mai departe acasă. Da deam precis nu putem. Erau şi nişte ruble într-ânsul. Şi parcă am vrut să scot o hârtiuţă. Şi biserica la trii metri, şi cum să apuc eu lucru străin, az, taman duminică. Şi cum stătem eu şi uitându-mă sângur la lupta me in sinea mea cu păcatul, am chicat deodată în jenunchi şi am zis în gândul neu şei mai lungă şi mai adâncă rugăşiune pe care o ştiem. Şi să vezi marea putere a lui dumnezău: împrejiuru neu, în raza de 2 metri s-o făcut marţ.

Written by castraveţ

May 1st, 2011 at 11:02 pm

Prima dată la biserică

with 4 comments

Vlada a scris despre păcătoşi. Da eu am scris oleacă despre altceva, pentru că mi-am amintit, în comentarii.

1. Mâca mea avea un păr super lung şi ea în fiecare sâmbătă îl spăla cu şampon şi pe urmă îl clătea cu gaz. Sau invers. După deportarile prin care a trecut, cred că remediul ista impotriva paraziţilor capilari a rămas în sânge. Chiar dacă paraziţi nu erau.

2. Eu nu aveam păduchi dar nici cu gaz nu mă spălam.

3. Mâca mea, când eram eu mic (I-a sau II-a, sau in general incă nu mergeam la şcoală) m-a luat odată la biserică. Fix aşa cum spui tu: aier închis, babe puturoase, idee n-aveam ce spune preotul pentru ca ma dureau genunchii de stat în genunchi şi ma uitam cu zaviste diavolească la babele care stateau aşezate pe scaun, lângă perete. Era duminică.

4. Luni şi eu şi sormea aveam păduchi. Maică-mea a stat o zi intreagă şi ne-a cules de păduchi, şi pe mine şi pe sor-mea. Fără gaz, ca-i era jele.

5. Aşa am fost eu prima dată la biserică. Aşa am fost eu ultima dată la biserică. Înmormântările, botezurile, nunţile şi vreo două paşte sfinţite za campaniu cu moş-mio, care au urmat mulţi ani după aceea, evident nu se socot.

Written by castraveţ

March 16th, 2011 at 1:27 am

Bulă şi religia în şcoală

with 4 comments

La lecţia de religie, învăţătoarea le-a cerut copiilor să deseneze ce le place cel mai mult din biblie. Bulă a desenat un aeroplan. Aeroplanul avea patru ferestre şi la fiecare fereastră stătea câte un om. Învăţătoarea studiază atent desenul şi întreabă:
– Bulă, frumos ai desenat. Spune-mi acum, ce legătură are desenul tău cu biblia?
– Păi nu vedeţi, l-am desenat pe Dumnezeu – Tatăl, Isus Hristos – Fiul şi Sfântul Duh.
– Foarte bine şi cel din faţă cine e?
– Pilot Pontius.

P.S.
Da, şi dacă nu greşesc toţi copii deja de două luni studiază religia în şcoli. Menunat!

Written by castraveţ

October 29th, 2010 at 12:49 pm

Moldova, ai religie!

with 48 comments

Privind lucrurile şi lumea cu ochi mai senini, biserica otodoxă ţine pasul cu timpurile zbuciumate ale zilelor de azi şi scoate de după altar tâlcurile sfintei scripturi pentru a le aduce direct la urechile tinerilor creştini fără ca aceştia să părăsească băncile şcolii. Dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed. Astfel, începând cu 1 septembrie 2010 d.c. învăţăceii din toată ţara vor păşi pe căile ştiute şi neştiute ale Domnului călăuziţi de dascăli învăţaţi de marile feţe religioase ale Moldovei. Minţile vor deveni mai luminate odată ce ghiozdanele se vor îngrela cu câte-o biblie şi o carte de rugăciuni. La micii creştini ortodocşi se vor uita cu zaviste micii adventişti, evanghelişti, martori ai lui Iehova, baptişti, catolici, musulmani şi micii evrei, care se vor alege cu note scăzute la purtare şi note nesatisfăcătoare în zilnice din cauza absenţelor la prealuminatul obiect de studii. Şcolarii vor purta în geantă, pe lângă costumul pentru educaţia fizică, şi o pereche de straie mai smerite special pentru sfânta disciplină: metaliştii îşi vor ascunde pielea şi lanţurile, fetiţele şi băieţeii emo îţi vor strânge frumos piercing-urile în pungi de celofan şi se vor aşeza cuminţi în bănci pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. La lecţiile practice fetele vor învăţa cum să confecţioneze broboade şi lumânări din ceară, iar băieţii – cădelniţe din tablă şi policandre poleite cu aramă. La rândul lor, dascălii vor avea grijă ca elevii să afle nu doar adevărul biblic, ci şi adevărul lumesc: cine ne conduce ţara, cine aduce binele şi cine nu, care este aportul luminatelor feţe ce roiesc pe lângă tronul domnesc şi respectiv – ce ţine de datoria fiecărui elev pentru a schimba viitorul spre bine – cum să facă alegerea potrivită la momentul potrivit. În cantinele şcolilor în ajunul sfintelor sărbători, elevii vor citi rugăciuni şi vor gusta din sfânta nafură şi sângele Domnului. Cei mai stăruitori învăţăcei vor obţine recomandările dascălilor şi vor merge la cele mai faimoase instituţii teologice ale Moldovei. Cei mai netrebnici şi mai leneşi vor avea şansa să-şi ispăşească ruşinoasele isprăvi prin canoanele şi mătăniile şoptite între pereţii chiliilor monahale din mănăstirile din toată ţara.
Din an în an ţara Moldovei va avea tot mai mulţi enoriaşi cuminţi şi ascultători de sfintele poveţe şi o probabilitate mai mare de mântuire.

Ţară, în sfârşit ai religie!

Written by castraveţ

June 30th, 2010 at 5:33 pm

Posted in Amperi neuronali,Gliucuri

Tagged with ,