blogu' lu' castraveţ

Anume acesta era de obicei textul cu care întâlnea un sat sau un raion un oaspete, fluturând într-o manieră ospitalieră cu poalele prosopului din beton armat de sub mămăliga unei statui jerpelite cu chip de colhozniţă, sau la figurat – orice structură cu pretenţii de edificiu arhitectural, de pe vremurile sovieturilor. Timpul trece, prosoapele s-au transformat în nisip sau in pietre de temelie pentru încă un sarai al unui fost preşedinte de colhoz, unui fost primar, sau unui fost brigadir mai gospodar. Textul apare pe alte edificii, pe stâlpi, pe pereţii fostelor clădiri ale brutăriilor de lângă şosea, pe berezent întins peste magistrală sau pe aracal lipit cu dragoste pe frontonul benzinăriilor de la marginea satului. Oamenii au rămas la fel de ospitalieri când e vorba de întâmpinat un oaspete. Şi nu numai lozinca a rămas neschimbată. Deci ce vede un străin care calcă tărâmul strugurelui de poamă, ce neapărat o să bucure ochiul unui oaspete proaspăt coborât din autocar păşind cu 3 metri dincoace de linia de frontieră, ce-o să vadă un neamţ care a mers 6 ore cu maşina în primul rând când o să se vadă în ţară noastră independentă şi europeană, care uşi o să i se deschidă în faţă cu braţele larg deschise şi surprinzător să-i spulbere orice dubii cu referire la amplasarea sa anatomico-geografică pe corpul rotund al globului albastru?

În imagini aveţi o porţiune mai dosită a Postului vamal Tudora cu condiţii de nivel european.

Evident, bucură faptul că în planul de integrare europeană a rămas cu un punct mai puţin de realizat (şi asta încă din 2008). Concluziile, bănuiesc eu, trebuie să fie şi individuale, nu doar sub forma unui bolohan aruncat ograda gospodarilor ţării.

Cum spuneam în postul precedent, anul acesta,în comparaţie cu anii precedenţi, mai în toate locurile pitoreşti pe unde am fost eu, a sporit cantitatea de gunoi lăsată de lume după picnicuri. Dacă e să apuc vre-un şir banal de idei de coadă, ajung la concluzia că generaţia tânără care urcă spre noţiunea reprezentativă ajunge nu la “om” ci la “animală” “gunoi”, ca să nu discredităm fiinţele care nu lasa gunoi deatâta că nu-l pot lăsa. Read the rest of this entry »