blogu' lu' castraveţ

– Matale sărbătoreşti Halouinul?
– Dapcum, eu şi la biserică am fost.

Azi mă pomenesc la uşă cu doi flăcăi c-un bostan aprins subţioară ţinând o pungă generoasă de torţi, pe jumătate plină cu te-miri-ce-au-ei-acolo. Am avut un fel de mini-şoc (nu pentru că erau mascaţi, nici mascaţi măcar nu erau). Eu n-am deschis că eram mascat în Adam – taman ieşisem de sub duş. Faptul, însă, mi-o dat de gândit: Halloween-ul l-am asimilat în mai puţin de 5 ani – cam aşa ţin minte eu începuturile lui pe la noi; pe Sf. Patrick deja îl înverzim; de Sf. Valentin nici nu mai zic, pe 24 februarie Dragobete-le la noi nu se prea sărbătoreşte; recent, în Chişinău auzisem că cineva a făcut acasă Thanksgiving-ul, cu curcan împlut şi toate acareturile adiacente; neapărat vom sărbători Crăciunul pe vechi şi pe nou; 9 mai e lege. Pe de altă parte, dacă e să sapi în istorie, mai toate sărbătorile româneşti sunt religioase şi rar cine le mai duce contul. Drept ca avem şi noi sărbători autentice, ne împrumutate: de exemplu ziua vinului (din ce-mi vine în cap, se pare că-i unica). Şi acum iar stau şi mă gândesc: ce-i asta? deficit de cultură, deficit de inventivitate, sete de crăpăt (în popor – povod) de sărbătoare, sau evadare de la secolele de spălare a creierului cu liturghii şi îndopare cu nafură… Şi aici mă gândesc: de ce n-am făcut baie mai devreme?