blogu' lu' castraveţ

Azi e hramul oraşului. Stând la balcon, fumând o ţigară, adulmecând mireasma cafelei din cană, mă uit cum un motan fugăreşte o mâţă, o ajunge, o găbjeşte la un colţ şi începe un proces activ de cuplare. Până la urmă se dezvăluie un crud adevăr: acea mâţă tot motan e, pentru că la un moment dat, ei amândoi, s-au decuplat şi au început să fugărească alte două mâţe pe care, evident, le-au şi găbjit. Aşa nedreptate de hramul oraşului, nedreptate care, ar fi şi mai nedreaptă dacă mâţele celea tot motani ar fi. Eu sting ţigara şi mă duc la lucru.