blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘moldoveni’ tag

Un butterfly și magazinul de motociclete

without comments

Moldovanul, neamţul şi francezul naufragiază pe o insulă locuită de nişte canibali.
Tradiţional, aborigenii le pun condiţia: fiecare să zică un cuvânt in engleză, necunoscut de aborigeni.
Francezul: “dick”
Canibalii: ei… buna ziua, ai găsit și tu cu ce sa ne minunezi.
Decid canibalii să-l mănânce crud.

Neamţul: bismarck
Canibalii: bun, da nemţi futăcioşi o mai fost pe la noi. La cazan cu el!

Moldovanul: “baterflailai”
Canibalii:opa! da aista ce înseamnă?
Moldovanul: “fluturilili”.

***

La un magazin de motociclete sună de la morgă:
– Buna ziua.
– Buna ziua.
– Câte motociclete ați vândut azi?
– Șapte.
-… aha, clar. Doi încă se primblă.

***

Zece englezi violeaza o nemțoaica și ea striga:
– Nain, Nain, Nain!
Și unu s-o dat într-oparte.

Written by kirpi4

July 19th, 2016 at 12:54 pm

Posted in Bancuri

Tagged with , , ,

Ion la “Как стать миллионером”

without comments

Ion la peredacea “Как стать миллионером”.

MG: – И снова здравствуйте, меня зовут Максим Галкин, в эфире передача “Как стать миллионером” (aplauze furtunoase și urale). У нас в гостях Ион из Молдовы. Итак, Ион, внимание! первый вопрос, из серии самых легких:
У кого был самый длинный нос?:
(A) БУРАТИНО
(B) МАЛЬВИНА
(C) АРТЕМОН
(D) КАРАБАС-БАРАБАС

Ion: – Ei… nu știu eu așa… dați-ni pași, mă duc eu acasă…

MG: – Подождите, куда вы спешите, у вас три подсказки: 50 на 50, помощь зала и звонок другу. Выбирайте!

Ion: – Ei hai dară, zvonoc drugu.

MG: – Хорошо, кому будем звонить?

Ion: – Hai ș-on suna lu Grișa.

Ion: – Uăi Grișa, tu ești? Uăi! Eu îs aiși la peredace, așeia cu milionu. Uăi, și s-aleg în k*zda măsii, pidisiat-na-pidisiat ori pomoși zala?

Written by kirpi4

June 8th, 2016 at 3:33 pm

5 bancuri (tare diferite)

without comments

Vine copchilu de la şcoală cu un doi în zilnic. Tata-l ceartă după care-i zice să dea pantalonii jos. După asta îşi scoate cureaua, se descheie la prohab şi-i administrează un sex anal. În timpul procesului, la un moment dat, copchilul întoarce capul şi-l priveşte cu obrajii înlăcrimaţi pe taică-său drept în ochi. Tatăl, cu inima strânsă, îl întreabă:
– Şi? Şi ţîia ţî-i trist că mama ne-o lăsat?

***

Iepurașul și veverița se iubeau. Locuiau de mult timp împreună dar așa și nu aveau copii. Au incercat toate variantele posibile și vrăjile auzite, dar fără rezultat. Decid ei atunci să mearga la bufniță.
– Bufniță, Bufniță, tu eși bătrână, le știi pe toate. Spune, de ce nu putem avea copii. Nu cumva de-atâta că eu îs iepuraș și ea îi veveriță?
– Nu! Deatâta că amundoi sunteț băiețăi.

***

Француз, американец и молдаванин сосватали царских дочек.
Царь говорит:
— Кто сколько проедет на лошади, тому столько земли в приданое к невесте и отдам.
Француз скакал час, остановил лошадь, говорит:
— Мне достаточно. Здесь я поставлю усадьбу. Здесь цветник. Там на шезлонгах отдыхать буду…
Американец проскакал три часа, остановил лошадь:
— Мне хватит. Здесь будет моя вилла. Здесь газон. Здесь площадка для гольфа. А там площадка для вертолета.
Молдаванин вскочил на коня и поскакал … Скакал, скакал… Скакал, скакал… Лошадь загнал, конь упал, а молдаванин соскочил и бежать. Бежит, бежит… Устал, споткнулся…
В падении срывает с головы кушму, бросает вперед:
— …А там я посажу помидоры!!!

***

Vine unul la soacră-sa cu cercei și cu pușca.
– Iaca un cadou frumos din partea mea.
– Da pușca pentru ce? Întreabă soacra cu voce tremurândă.
– Apu, să-ți fac borți la urechi.

***

O familie tânără trecea la casă nouă. Respectivă au venit la noua reședință cei ce transportau mobila. După ce-au carat-o toată sus, un hamal [H1] rămâne să primeasca plata, acasa fiind doar stăpâna.
Întorcându-se la mașină, este intrebat de colegi cât a primit:
[H2] – Ăi, cât ț-o dat?
[H1] – Nică, da ni-o făcut un sasati.
[H2] – Ei, dap mă duc și eu, că nu tu singur ai ridicat mobila.
Vine și al doilea hamal, cu un zâmbet mulțumit pe față.
[H1] – Și, și ția ț-o făcut?
[H2] – da, tare normal!
Șoferul [S] se indignează:
[S] – Staț ăi băieț, voi și, pe jios aț adus mobila, mă duc și eu.
Văzându-l trist la întoarcere, hamalii îl întreabă:
[H2] – Ț-o făcut?
[S] – Nu, ni-o dat 500 ruble.
[H1] – Cum așa?
[S] – Ap și eu am intrebat-o, e o zis că bărbat-su i-o dat indicații stricte: la șofer 500 ruble, la restul – sasati!

***

– Care este diferența dintre evreu și pioner?
– Pionerul o să se întoarcă din lagăr.

***

Al doilea război mondial. Toți luptă, numai detașamentul de evrei [E] nu face nimic: toată ziua o bat în cap. La un moment dat superiorii [S] armatei le zice:
– [S] Băi, dacă nu luptați gratis, luptați pe bani. Va plătim câte 10 ruble de neamț omorât.
Evreii au disparut. Peste 1 săptămână se întorc cu un car de cadavre nemțești. Au luat banul și au plecat.
Peste 3 zile vin cu 2 care. Au luat banul. Peste 2 zile vin cu alte 3 care, iar au luat banii.
Superiorii la un moment dat le zic:
[S] – Băi băieț, bani nu-s, așa ca nu mai putem plăti ca înainte. Hai să ne înțelegem: vă dăm câte 5 ruble de neamț.
[E] – Ei da, macar cu 7 că noi cu 6 de la partizani îi luăm.

***

Vine un veterinar [V] la medic [M]:
[M] – Bună ziua. Ce vă doare, pe ce vă jăluiți?
[V] – Ei, dap așa-i ușor!

Written by kirpi4

May 10th, 2015 at 9:20 am

Moldoveanul și merele

without comments

Există o astfel de categorie de moldoveni.
Să zicem că reprezentantul categoriei de mai sus are în beci 4 lăzi de mere. De fiecare data când coboară în beci, el alege merele pălite sau pătate (ziceți-le cum doriți) și le aduce în casă, evident, ca să nu se strice. În caz contrar ar trebui să le arunce. Până coboară data viitoare în beci, în cele 4 lăzi cu mere mai apar mere pătate. Și pe acelea le aduce în casă. Algoritmul este repetat până se termină merele. Drept urmare, moldoveanul nostru toată iarna mănâncă foarte multe mere stricate și foarte puține mere bune.
Nu știu de ce, dar panica din hipermarket-urile de la noi îmi adie tot mai tare a poveste similară cu cea de mai sus.

Written by kirpi4

February 18th, 2015 at 11:36 am

Încă 3 bancuri

without comments

Două cumetre o lăsat bărbaţii acasă şi s-o dus la odihna, pe insulele Canare. Şi decid ele într-o zi să se ducă la plaja de nudişti.
Înainte de a ieşi din număr, după ce-o adunat într-o geantă, cremele, ştergarele şi toate acareturile,o cumătră zice:
– Fa Veră, auz tu, ian bagă şi cuţîtu ista în geantă.
– Da pentru şi?
– Bagă-l acolo, că niş nu ştii şi se poate întâmpla la pleaju şela a lor.
S-o pornit.
Ajung la plajă, se uită în jiur, numai lume goală. Se ninunează de privelişte, da se dezbracă şi se întind.
Şi se bronzează şi aşa, şi pe schinare, şi cracanate, şi cu chişioarele în sus, şi cum vrei caro4e.
Şi cum stăteu ele, relaxate deam, bronzându-se fără grijă, se aprochie de ele doi negri, cu nişte baroase negre, lungi şi late. Se opresc deasupra lor.
Ele se uită la ei, şi cu ochii cât şepele, una zâşe:
– Fa Veră, cuţîtu şela îi la îndemână?
– Da, este.
– Fa, scoate-l şi taie: aişi şi aişi (arătând la colţurile gurii).

***

– Wăi Borea, da peştili ista îi cu oasî ??
– Nu, fa Liubî, îi cu samburi!

***

(de la groparu)
Coboară Neil Armstrong pe Lună, toată populaţia globului era cu ochii lipiţi de sticlă, iese el din modulul lunar, beleşte ochii în stânga şi-n dreapta, apoi declamă:

Toată populaţia Pământului o făcut în pantaloni în secunda aceea; toată, fără osebire; şi, cum se uită Neil un pic mai hacana, vede un ceva că se mişcă. Ce Sputnik să fie? Fuge repede – dâng, dâng pe gravitaţia Lunii – către punctul cela, unde descoperă – oroare! – un cioban, frate, stătea ciobanu’ sub cuşmă înfipt în botă şi se uita pensiv în zare. Neil – parcă şi văd ce mutră o făcut – o ezitat un pic în faţa arătării; da’ tot nu s-o putut răbda şi, înainte de “Houston, we have a problem”, atacă problema decisiv:
– Io’s… Neil!
– Io-s Ion, zice ciobenu’.
– Da’ ghe unie eşti tu????
– Din Poiana Sibiului.
– PĂI ŞI CU CE-AI VINT ACI????
– CU BRÂNZĂ!!!!!

***

Ora 3 noaptea. Suna cineva la usa. Deschide un barbat:
-Cine sunteti?
-Hotii!
-Si ce vreti?
-Aur!
-Mult?
-100 kg!
-Da 105 merge?
-Sigur!
-Marcica, auras, scoala ca au venit dupa tine!

Written by kirpi4

May 30th, 2013 at 10:01 am

Despre Cristina

with 2 comments

Buna ziua. Ţineţi minte, v-am povestit despre Octav care o răsturnat muntele saloanelor bucureştene. Apu iaca. La dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. S-o luăm de exemplu pe Cristina – sora lui Octav. Dintr-o parte, pe faţa ei nimic deosebit nu se citeşte. Nici faptul că de pe băncile Liceului Republican cu profil Real din Chişinău plină de fizică şi matematică s-a mutat pe băncile facultăţii de filozofie din Bucureşti. Nici faptul că timp de patru ani a reuşit să facă multă filozofie bună, ospătărie, vânzări de produse alimentare şi un magazin propriu de haine. Nici faptul ca după patru ani a pus mâna pe licenţă după care, fără să stea mult pe gânduri, a călcat pragurile şcolii de specializare internaţională în Ştiinţe Criminologice şi Investigative din Padova (da, da, Padova aceea din Italia). Şi aşa cum lumea nu prea mult timp a putut să se îmbrace în magazinul din Bucureşti, el a fost schimbat pe viză iar veniturile ulterioare picurau din măturat, călcat şi dădăcit de odrasle padovene. Nici asta nu se citeşte şi nici faptul că după vreo doi ani mătura a fost schimbată pe masa unui funcţionar de birou de avocaţi, iar fierul de călcat pe munca de caritate pentru un orfelinat. Şi dacă orfelinatul s-a mai ţinut de Cristina, atunci biroul de avocaţi nu: el a fost schimbat pe un ghişeu de bancă. Şi toate acestea, unde în serie, unde în paralel, se intersectau cu diferite responsabilităţi la diferite firme, tot în ţara ciubotei. Nici nu se poate citi că stabilitatea şi succesul cam greu se bagă în măduva osoasă a moldovenilor de acolo. Dar totuşi se bagă… la toţi… dacă muncesc… bine.
Deci, cum vă spuneam, la dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. Cristina mătincă e cea mai cu pricoale dintre toţi: recent s-a înscris la facultatea de Limbi şi culturi Orientale “Cà Foscari” din Veneţia pentru că limba arabă este una indispensabilă pentru un moldovean în Italia. Da nu despre asta am vrut să vă spun. Să vezi ce-i trăsneşte ei deunăzi prin cap. O făcut şi ea ce-o făcut şi frati-so. Nu, nu sait de saloane, da ceva altceva care tot a răsturnătură de munte miroase.
Dă să vă lămuresc, pe scurt. Pe scurt, dacă eşti francez şi vrei să-i scrii o scrisoare de dragoste la o nemţoaică, dacă eşti rus şi vrei să stai legal în Italia, dacă eşti Ghimpu şi vrei să creadă lumea că ceea ce aud italienii din gura traducătorului este chiar ceea ce-ai spus1, dacă eşti chinez şi vrei să faci o prezentare de afaceri pentru englezii din Italia, dacă eşti arab şi vrei să spui un banc la un american într-o gondolă veneţiană, vrei să arendezi o motocicletă da nu înţelegi ce-o scris sicilianul în contract, dacă la urma urmei eşti moldovean şi ai de lămurit ceva pe hârtie altui moldovean, apoi n-ai decât s-o întrebi pe Cristina sau pe oricine din biroul lor de traduceri. Anume aşa fac câteva sute de moldoveni şi câteva zeci de firme italiene. Nu văd de ce n-a face-o şi tu, mai ales dacă-ţi trebuie.

Studio Forenix! Acolo se duc moldovenii!2

Mesaj pentru Cristina: arendează o gondolă, de pe tine un cerc în jurul Veneţiei. Până la noi întâlniri!
_____________________________
1Este fapt cunoscut că anume fetele de la Studio Forenix au zâmbit frumos şi au tradus vorbă-n vorbă ce-o spus Ghimpu şi ce-o auzit italienii.

2şi nemţii, şi chinezii, şi francezii, şi englezii, şi americanii, şi ruşii, şi italienii.

Written by castraveţ

December 6th, 2010 at 7:30 am

Banc despre emigranţi

without comments

Un om trebăluia prin garaj. De jumătate de zi suda şi tăia nişte ţevi, pe scurt meşterea pe lângă casă. Taman în momentul când încerca să taie o ţeavă cu bolgarca, îi sună telefonul. Era soţia de la Bologna.
– Alo! Ion! M-auz?
– Da, te-aud?
– Da şi faşi?
– Da iaca ma frec c-o bolgarcă.
– Eeeee… apu… apu dară vreu să-ţ spun că şi eu de vreo câteva luni mă frec c-un italian.

Written by castraveţ

October 22nd, 2010 at 3:56 pm

Posted in Bancuri

Tagged with ,

De ce oare, de ce oare?

with 6 comments

Mă uitam eu la „DA sau BA”, mă uitam eu la „Salutare raţiune” (dada, la acelea doua emisiuni de pe postul despre care urlă lumea că-i a lui Plahotniuc) şi dintr-o parte mi se arăta mie că show-urile astea sânt cam uscate, cam supte din deget (evident, în comparaţie cu alte proiecte similare, ne moldoveneşti). De ce oare, de ce oare? De ce protagoniştii bagă mâna în buzunar după o glumă răsuflată, de ce protagoniştii tresar nervos când li se pune o mână amicală de prezentator pe umăr, pentru consolare sau încurajare? De ce nu pot juca un pic de teatru pentru a băga în show un pic de drive? De ce oare, de ce oare? De ce protagoniştii se uită sceptic la elanul si dispoziţia prezentatorilor? Da de aceea că moldovenii reprezintă un popor ceva mai zaebit decât altele.

P.S.
Şi eu îs moldovean, şi eu tot îs zaebit până în măduva oaselor. Eu de politică. Da voi?

Written by castraveţ

October 6th, 2010 at 7:36 am

Moldovean tipic

with 11 comments

În ţara asta, de multe ori, în diferite circumstanţe, se întâmplă că dai peste mulţi proşti, imbecili şi derbedei. Şi fiind moldovean şi înconjurat de mulţi alţi moldoveni, îţi faci vaga impresie că moldovenii sunt, în majoritate, toţi totuna. Revenind la noţiunea „moldovean tipic”, dacă e să ne gândim nu foarte adânc, suntem nevoiţi să fim de acord cu caracteristicile extreme: sălbatici, nechibzuiţi, obraznici, fuduli, invidioşi şi făloşi (de la verbul „a făli”, nu de la un substantiv sugestiv erotic). Cam aşa impresie aveam până nu demult. Impresia a fost creată, probabil, de ultimele generaţii, cele născute în ultimele câteva decenii. Astăzi, chiar dacă fac parte din minoritate, sunt mulţi moldoveni inteligenţi şi educaţi. După toate acestea, noţiunea de „moldovean” este simţită cu răutate de mulţi alţi moldoveni, termenul degradând în „moldovan”, fără vocala „e”. Unora în general li se face ruşine să pronunţe „eu sînt moldovan”.Băi oameni buni, da cât timp ne va mai fi ruşine să recunoaştem că suntem moldoveni? Ce, există păduri fără uscături? Eu mă gândesc ca nu trebuie să ne identificăm cu uscăturile, ci cu pădurea, chiar daca în pădure sunt vreo doi trei lăstari verzi. Căci dacă noi înşine ne vom identifica cu uscăturile, chiar vor crede alţii că suntem toţi uscaţi. Şi nu va mai ploua, şi lăstarii verzi se vor usca şi ei. Aici, dacă vreţi, mai amintesc şi de gândirea pozitivă, şi de forţa de atracţie a energiilor universale, şi de carmă şi de orice alte concepte care vor băga „e”-ul scuturat înapoi în noţiunea de „moldovan”. Sper eu că într-o bună zi, când Edmond, Yoshiko, Mahmud, Mark sau Fabrice vor fi întrebaţi la aeroport de unde vin, ei să răspundă cu afecţiune şi inspiraţie: „Din Moldova, de la moldoveni” iar Ion sa zică mândru “Eu nu vin. Eu ma duc. Acasă”.

Written by castraveţ

May 21st, 2010 at 10:38 am

Posted in Amperi neuronali

Tagged with ,

1 aprilie – o doză bună de anigdoate

with 13 comments

Ionel într-o discuţie cu mam-sa:
– Mamica, da di şi eu trebu pastaianna să dorm cu bunelu?
– Ionel, de câte ori să-ţi repet: n-avem noi bani să-l îngropăm…
***
Un ginecolog vrea sa se reprofileze auzind ca ar cistiga mai bine ca mecanic auto… Invata individul si se duce la un service auto sa dea test de angajare. La rezultate, stupoare: tipul luase nota 15…
Se duce si-l intreaba pe mecanicu’ sef:
– Bine dom’ne, cum se poate asa ceva: asta a luat 5, asta 7,..eu 15?! Este o eroare ceva ?
– Nu, domne, nu este nicio eroare … hai sa vedem:
… ti-am dat sa desfaci carburatorul, l-ai deschis corect..5 puncte.
… Te-am pus sa-l inchizi…l-ai inchis corect: 5 puncte.
… Si ti-am mai dat 5 puncte de la mine ca ai facut totul prin teava de esapament.
***
Vine un cetăţean la doctor.
[C] – Doctore. mă doare-n pînce.
[D] – Dezbracă-te, sui pe masă şi cracănă picioarele.
În timp ce pacientul se urcă pe masă, doctorul îşi cheamă asistenta şi-i zice să examineze orificiul anal în timp ce el va examina orificiul bucal. În timpul minuţiosului studiu, doctorul o întreabă pe asistentă.
[D] – Tu pe mini mă vezi?
[A] – Nu.
[D] – După cum se vede, la tine, cetăţene, îs încîlşite maţele.
***
Cu două zile inainte de sobranie de colhoz cu participarea reprezentanţilor raionali, un predsedateli face sobranie predvaritelinaia la pravlenie ca să ia cunoştinţă cu ultimile dostijenii din colhoz şi să facă un fel de pregătire pentru prezentarea oficială. La tribună iese MoşIon de la fermă.
– Da iaka la noi la fermă, alaltaieri buhaiul şel betag Goriţă o fu*ut-o pe vaca şei albă.
– Eee, MoşIon, matale înţăleji că vin oamenii şiia tucma de la raion ş nu-i frumos s zîşi kiar direct. Zî şi matale că i-o făcut o surpriză, ii or înţăleje cum trebu.
Cartina vtoraia. Deamu cu o zî înainte de sobrania şei mare, iar tăţ se atcituiesc ce unde şi cum. Iar îi vine rândul lu MoşIon.
– Ap iaka la noi la fermă, mai alaltaieri buhaiul şel betag Goriţă o f*tut-o pe vaca şei albă.
– Da MoşIon, eu parca an grăit eri cum să zîşi să şie frumos: i-o făcut o surpriză. Ai înţeles?
– Da.
Cartina tretia. Sobrania şei mare. Plin clubu de oaspeţi de la raion. După şi agronomii, brigadirii şi vinodelii o povestit, iese MoşIon la tribună.
– Apu la noi la fermă este un buhai betag, Goriţă-l cheamă. Ap iaka ieri i-o făcut o surpriză lu vaca şei albă: o f*tut-o pe şei neagră.
***
Istoria despre Belca[B] shi Strelca[S] – primiele fiinte vii yn cosmmos nu este chiar adevarata. Ca atare yn cosmos atunci a zburat shi primul om – un moldovan pe nume Vasile Chiperi[V].
Iata o segventa din acea istorie yndepartata.
Dispecerul de la pupitrul central de comanda efectuaza verificarea starii vitale a celor de la bordul navei:
[D] – Belca!
[B] – Ham-Ham!
[D] – Apasa cnopca roshie.
[B] – Ham!
[D] – Strelca!
[S] – Ham-Ham!
[D] – Apasa cnopca verde.
[B] – Ham!
[D] – Vasile!
[B] – Ham-Ham!
[D] – Nu hamai blea, da e shi da myncare la cyni.

P.S. N-aţ uitat că trebe şinivai să ee un premiu(vedeţi ultimul meu comentariu)?

Written by castraveţ

April 1st, 2010 at 8:40 am

Posted in Bancuri

Tagged with , , , , ,