Archive for the ‘Paştele’ tag
Cum poate fi adus focul haric: varianta covid
Metoda a fost folosită pentru prima dată în 1976. Exact la fel poate fi transmis şi focul haric în casele oamenilor. Mai este nevoie de un dispozitiv special conectat la priză. Pentru a evita monopolizarea, ideea trebuie patentată cât mai repede. Ca să n-o facă primul Înaltpreasfințitul.
Bancuri pre-pascale
La cina cea de taină, Iisus întreabă apostolii:
– Fraților vă mulțumesc pentru această masă bogată. Mă bucur că vă am alături și îmi urmați calea. Dar nu pot să înțeleg, de unde ați avut bani pentru atâtea bucate?
La care sfântul Petru răspunde:
– da’ iaca Iuda nuș și calîm o avut az…
***
У Иисуса день рождения. Апостолы в раздумьях – что дарить. Решили его порадовать проституткой. Шлюху проинструктировали, чтобы обслужила по полной программе. Она заходит в дом Сына Божьего и через несколько минут с криком оттуда вылетает, вся в слезах…
Апостолы забегают к Христосу и спрашивают, что случилось. Иисус спокойным голосом рассказывает: “Я сижу в доме и молюсь, заходит женщина. Я молюсь, она ходит вокруг. Я молюсь, она ложится и раздвигает ноги. Я провел рукой и рана зажила.”
***
O pus-o pe Magdalena la zid, s-o adunat acolo lumea, toți o luat chetrele și când să arunce vine Isus și spune că cine-i fără de păcat să arunce prima piatră. Și toți lasă pietrele din mâni și pleacă capetele și numai o babă din spate încearcă să arunce un chetroi mare mare. Isus se uită la ea obosit și zice „Blea, mama, tu pe mine câteodată așa de tare mă zaibești…”
***
Cina cea de taina. Isus rupe o paine si o da apostolilor:
– Mancati, asta e trupul meu.
Ei iau si se impart.
Dupa asta Isus ia si toarna tuturor vin zicand:
– Beti, asta e sangele meu.
Toti beau in liniste.
Dupa asta isus se intinde la un ulcior cu lapte, cand colo Petru:
– Blea Isus dute-n nah.
***
Preotul către enoriaş:
– Va veni o zi când vei plăti pentru păcatele tale!
– Aiurea, părinte, eu deja plătesc. Alcoolul si curvele nu sunt gratis, să ştii…
***
ajunge un bătrânel la porțile raiului. la poartă îl întâmpină Iisus:
– ș, moșule, ce ai făcut tu pe pământ?
moșul cu o voce obosită zice:
– tâmplar am fost…
Iisus, mirat și cu ochii strălucind, îl apucă pe moș de umeri și-l privește cu multă dragoste:
– Tată?!
Iar moșul concentrând vederea, se uită drept în ochi la Iisus, nedumerit întreabă:
– Pinocchio?…
***
Vashe ne po patsanski. Sa bei toata noaptea cu omu si a doua zi dimneatsa sa zici ca nici nu-l stii. Mie tot mi s-a intamplat. Cu unii ”prieteni”…
***
ajunge un bătrânel la porțile raiului. la poartă îl întâmpină sf Petru:
– ș, moșule, ce ai făcut tu pe pământ?
– eu sunt Papa Ioan Paul al II-lea
– șî…
– cum șî…? sunt Papa de la Roma.
– …
– trimisul lui Dumnezeu pe Pământ. am venit să mă odihnesc în brațele Domnului meu Iisus Hristos.
– ian așteaptă oleacă.
sf Petru vine la Dumnezeu:
– iaca o venit un moșnegel la poartă, zice că e trimisul tău pe Pământ. cică a venit să se odihnească în brațele lui Iisus. n-am idee cine-i. ce să fac cu el?
– ian spune-i lui Iisus să se ducă să se lămurească, că el o mai fost pe Pământ ș poate are vreo idee…
peste un timp, Iisus intră la dumnezeu ținându-se de burtă, cu lacrimi în ochi, murind de râs…
– și-i cu tine ăi?
– AAAHAHAHAHAHAH!!!! ți-i minte…? vreo două mii de ani în urmă când am fost pe Pământ… am înființat un club de pescari….
– aha, și?
– el ș amu există!!!
***
Cina cea de taina, toti mananca, beau. La un moment dat Toma graieshte:
– Doamne, ma tot chinui sa inteleg shi nu pricep, cine-i pula aista barbos si plescat care ne deseneaza?
***
Vine Iisus de la școală cu notele pentru trimestru.
Matematica – 4: Poate înmulți chifle, dar nu poate împărți.
Chimia – 5: A transformat apa în vin, încălcînd interdicția la alcool în școală.
Cultura fizică – 2: Nu poate înota. A stricat lecția mergînd pe apă.
Maria se uită la Iisus și-i spune:
– Gata, Iisuse, poți să pui cruce pe vacanța ta de paște.
***
Care au fost ultimile cuvinte pe care le-a auzit Iisus înainte de a fi ridicat pe cruce, rostite de un soldat roman?:
– Țîntenmîni!
***
Ce-o spus Iisus cand il scoteau cuiele inainte de a-l da jios de pe cruce:
– Întăi chșiioarele, wăi!
***
care au fost primele cuvinte ale lui Iisus când a fost ridicat pe cruce?
– O! Di-aiși s vedi casa me!
***
Nu ce, weekend plăcut! i-au urat apostolii lui Iisus, ridicându-se de la Cina cea de Taină.
***
Moișa tot încerca să-l vadă pe Papa. dar de fiecare dată îi iesea ceva în cale și nu izutea: ba nu erau bilete la avion, ba scăpa autocarul, ba Papa nu era în vatican.
Și s-a chinuit el mai toată viața, 40 de ani, fără izbândă. Bătrân deja fiind, află într-o bună zi că trebuie să vie Papa în Israel. În timp ce Papa era cu ravinul, Moișa, prin niște cunoștințe obține un contact al unui paznic de-al ravinului, vine la poarta sinagogii și-i spune:
– Om bun, hai te rog, dacă cumva Papa după ce vorbește cu Ravinul, are câteva clipe libere, roagă-l pe Ravin să mă lase să intre, nu-i țin mai mult 5 minute.
– Bun, Moișa, dacă e posibil aranjăm.
Pănă la urma, l-au invitat înăuntru. Moișa se apropie smerit de fețele luminate și-i salută. Papa îi zice:
[P] – Fiule, am auzit istoria ta și mă bucur că există așa creștini ca tine. Vezi, că până la urmă Dumnezeu te-a răsplătit pentru căutările tale. bate și ți se va deschide, spune sfânta scriptură. Spune, ce nevoie te aduce la mine.
[M] – Părinte, înțelegi matale, eu am o tavernă și primesc în ea doar creștini cuminți, băuturi nu vând, posturile le respect.
[P] – Foarte frumos, și ce-i cu ea?
[M] – Păi taverna asta o am de la tata.
[P] – Fiule, e foarte bine ce faci. Deci nu ai rispipit munca tatălui tău, continui s-o duci mai departe, e foarte bine ce faci.
[M] – Părinte, și taverna asta, tatăl meu o are de la tatăl lui.
[P] – O, fiule, deci la voi e o ocupație de dinastie, blagosloviți să fiți cu munca voatră și s-o duceți mai departe. Bănuiesc, le vei transmite-o urmașilor.
[M] – Asta da, dar vezi Părinte că bunicul meu, o are de la tatăl lui.
[P] – Fiule, am priceput dar nu înțeleg unde vrei să ajungi?
[M] – Înțelegi, Părinte, cina cea de taină nu a fost achitată.
***
– Buna ziua. Vreu să fac o rezervare pi disara, pentru 26 de oameni. Aveți mese de 26 de oameni.
– Da, avem. Pe ce nume facem rezervarea?
– Isus Hristos.
– Șap și, voi o să fiți 26 di oameni?
– Nu, 13 o sa fim.
– Dap pentru și masă de 26 de persoane?
– Purșsimplu nouă la tăț ni plași să stam numa pe-o parte a mesei.
***
Vine unul la soacră-sa cu cercei și cu pușca.
– Iaca un cadou frumos din partea mea.
– Da pușca pentru ce? Întreabă soacra cu voce tremurândă.
– Apu, să-ți fac borți la urechi.
Iaka de exemplu…Paştele
Iaka de exemplu frumos era paştele 15-20 de ani în urmă.
Vinerea căutam prin ogradă frunze de cucută ca pe urmă s-o batem pe mama la cap să ne facă ouă roşii cu ornament de frunză pe ele. Mama nu avea decât să caute prin sertare un ciorap de capron mai vechi, să bage ouăle în ele, să aplice minunatele frunzuliţe şi să le bage în castronul cu boia de ouă. Tare frumoase mai ieşeau.
Sâmbăta de paşti era practic unica zi în an când bunica îşi vedea şi copii şi nepoţii adunaţi grămadă la ea acasă, într-o cămăruţă strâmtă pentru ochi şi foarte încăpătoare pentru suflet. În timp ce mama şi bunica frământau aluatul pentru pâine şi cozonac, bărbaţii familiei tăiau lemne, iar noi nepoţii stăteam cocoţaţi pe marginea cuptorului şi priveam de fiecare dată Isus din Nazaret. Seara pe la 11, moşmio lua cu el o pască, nişte ouă roşii, vin negru drept din beciul bunicii, sare şi se pornea cu ele la biserică la sfinţit. Eu şi văru’ Dorin, fiind unicii bărbaţi din toţi verişorii, eram „obligaţi” să-l urmăm. „A fi obligat” însemna pe atunci a scânci toate metodele posibile de convingere în faţa mamelor noastre ca să ne dea voie să mergem la biserică. În majoritatea cazurilor ne reuşea. La biserică, după ce ascultam câteva rugăciuni de-ale preotului (anume de acolo am învăţat eu să cânt ca popa) ieşeam afară şi sprijineam gardul bisericii meşterind rachete din chibrituri învelite în staniol de la cutiile de ţigări şi povestind istorii cu cei de seama noastră. Istoriile astea se terminau pentru noi doi cu un sforăit sănătos sub vreun copac din ograda bisericii. Din chiroteala noastră zdravănă ne trezea părintele Veaceslav pe la 4 dimineaţa, cu câte o mătură de agheasmă rece pe feţele noastre puchioase de ne făceam treji şi curaţi până la celălalt Paşti. Pe urmă mergeam tustrei acasă şi noi cu văru’ ne lăsam să ne hodinim pe cuptor la bunica. Moşmio ne trezea pe la 8 şi ne aducea de mânuţă, somnoroşi cum eram, în faţa ligheanului cu ouă să ne spălăm păcatele de aseară. Ne spălam pe obraji cu oul alb, pe urmă cu oul roşu după care ne certam care să ia bănuţii de pe fundul ligheanului. Învingea cel mai mic, evident. Pe urmă începea sărbătoarea: pască sfinţită, ouă roşii ciocnite şi scâncetele celui care a luat bănuţii din cauza că oul lui s-a stricat înainte de vreme.
Da iaka de exemplu Paştele blajinilor…
În fiecare an la blajini observi că crucile se înmulţesc, iar numărul celor care stau în jurul lor scade. E drept că uneori numărul crucilor nu creşte doar din simplul motiv că moldovanul este gospodăros din fire şi are nevoie ba de un lemn, ba de o trubă. În astfel de cazuri rudele, la blajini, încearcă să-şi amintească ce anume era scris pe crucea din ograda moldovanului gospodar şi între care alte cruci stătea cea de odinioară. Şi mai pun o cruce. Sau toarnă o tonă de beton ca peste un an măreţul postament să se afunde cu câţiva centimetri în pământ, prin iarbă şi rădăcinile de copaci. Alţii în general au grijă de locul cel de veci mai ceva ca de gospodăria unui om viu: au şi masă şi scaune de beton, toate frumos înconjurate cu gard de metal, care la fel este preţuit de alţi moldoveni gospodari. Păcat că nu le trece prin minte la nimeni să facă şi gardul din beton, ar fi şi mai trainic şi mai frumos decât gardul cimitirului. El, moldovanul gospodar, nu ştie că până la urmă nu mai are nevoie nici de gard, nici de cruce fie ea şi din lemn şi nici de lalele roşii pe o movilă de pământ. Şi oricâţi gospodari din ăştia ar fi în fiecare sat, sâmbătă, în ajun de blajini eu mă duc acasă-acasă, apuc o sapă, apuc o greblă şi mă pornesc la cimitir. Stau acolo vreo două ore. Mai zic un hristosonvet la un om care trece pe alături, mai vărs un strop de vin pe mormintele împrospătate cu pământ, mai fumez o ţigară, mai răscolesc nişte amintiri, mai stau în linişte pe un scaun de lemn şi mai ascult cum cântă o vraghie şi cum undeva pe deal, se-aude „talanc… talanc…”.
Şi iaca aşa.
– Hristos a înviat!
– Может быть, может быть…, ar spune un ovreu din Anenii-Noi, pe care-l ştie Paşa.
