blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘sport’ tag

La mulţi ani

without comments

Taman numai ghine de alergat pe sub viaduct, pe stil vechi.

viaduc

Nu de alta, da-i prinit, că de sarbatori, trebuie ghini de deshidratat organizmul.

Written by kirpi4

January 7th, 2013 at 9:09 pm

Posted in Uncategorized

Tagged with

O dimineaţă fără sport

with 2 comments

… linişte. În acelaşi timp auzi o muzică angelică care-ţi învăluie toată existenţa ta pe care o percepi în acel moment iar ochii…ochi văd ceva imposibil de explicat prim cuvinte. Imagini colorate, vii, sidefate, ireale. Eşti într-o realitate a ta dar nu aici şi nu acum şi acolo şi acum. Visezi. Realizezi asta când tabloul audiovizual este spulberat de soneria stridentă a alarmei. O parte din tine conştientizează că este ora 7, fiindcă anume la ora aceasta 12 luni pe an, 5 ori pe săptămână îţi sună ceasul. Mulţi ani la rând. Şi tu nicidecum nu te poţi deprinde, nu te poţi simţi confortabil când la 7 dimineaţa sună ceasul. Faci un efort enorm ca să părăseşti spaţiul cald de sub plapuma moale, caldă, pe care de fapt nici n-o simţi – într-atât de perfect se contopeşte cu aceasta corpul tău adormit. Te ridici din pat cu dinţii strânşi şi porneşti, în ritmul slabelor contracţii musculare ale corpului atrofiat de somn, grăbit şi neîndemânatic spre baie. Deschizi robinetul cu apă rece. Bagi ambele mâini sub jet, aduni cât mai mult apă în palme şi o ridici cu voluptate spre faţă. Şoc! Mai repeţi procedura de două ori şi încerci să deschizi larg ochii pentru a lăsa în creier fotonii lămpii de 100 kW. Parcă te-ai trezit, dar starea ta e departe de a-i spune confortabilă. Ei din pahar periuţa, o speli cu apă caldă şi pui pe ea pastă de dinţi după care începi a face primele mişcări de înviorare a organismului, mai bine zis a mânii drepte. În tot acest răstimp, încetul cu încetul gândurile tale se macină de zgomotul periuţei de dinţi în gură, iar imaginile şi sunetele pe care le aveai în cap încep să se dizolve în apa care curge din robinet şi în lumina reflectata de faianţa lucioasă. După ce te speli pe dinţi, urci în duş, dai drumul la apă caldă şi stai sub jet câteva minute bune şi doar alarma pe care ai pus-o pe snooze te face să apuci săpunul şi să faci într-un final ceea pentru ce-ai urcat: să-ţi speli întregul corp. Procesul durează puţin iar mintea în acest timp este ocupată doar cu pasivitatea flacoanelor de şampon, loţiuni, şi alte accesorii care stau moarte pe marginea căzii. Într-un sfârşit stingi apa şi din nou e linişte. Se aud doar stropii de apă ce se dezlipesc de corpul tău ud şi se lovesc de fundul căzii. Apuci prosopul şi te ştergi. Ieşi din baie, mergi în dormitor încercând cumva să prelucrezi orice informaţie vizuală transmisă de textura covorului şi a pereţilor. Îmbraci cămaşa, pantalonii, ciorapii, strângi cureaua, dai cu pieptenele prin păr, îmbraci geaca, pantofii, închizi uşa după tine şi cobori cu paşi grăbiţi scările. Şoc! Aerul umed şi rece de afară îţi muşcă lacom obrajii, faţa ţi se crispează şi tu obţii o doză bună de adrenalină ca să fii decis sporeşti pasul. Autopilotul se adaptează la noile condiţii, mintea e ocupată doar cu un vuiet stins şi conştientizezi doar flash-urile de decibeli ce vin de la trecătorii care trec pe alături vorbind la telefon. Ajungi la staţie. Urci. Şoc! Uşile se închid. Flash! Plăteşti taxa. Troleul porneşte, zgomotul din cap sporeşte puţin iar ochii se îndreaptă spre vecinul de alături. Îl priveşti şi încerci să-i ghiceşti gândurile după cum priveşte prin geam. Te prinzi la ideea ca şi el se află în aceeaşi stare ca şi tine. Îţi muţi privirea pe altcineva. Apoi din nou. Toţi arată la fel. Toţi pe jumătate dorm în sinea lor. Te prinzi la ideea asta şi scoţi cartea din geantă. Încerci să citeşti dar ochii nu te ascultă. Trebuie să cobori. Închizi cartea. Te apropii de uşă. Cineva te ghionteşte uşor. Cobori. În cap acelaşi vuiet pierdut printre gânduri răzleţe şi nedesluşite. Intri în sediu. Flash vizual! Ceasul electronic indică 7:55. Intri în birou. Saluţi colegii cu cel mai treaz volum pe care îl poţi exterioriza. Apeşi butonul power de la PC.
Beep!
Simţi vibraţia cooler-ului din tine. Deschizi larg ochii şi realizezi că te-ai trezit de-a binelea. A început ziua de lucru.

P.S.
Azi a fost o dimineaţă fără sport. A fost ultima dimineaţă fără sport şi duş rece.

Written by castraveţ

November 26th, 2010 at 1:16 pm

Încă două bancuri

without comments

Written by castraveţ

September 17th, 2009 at 2:05 am

Posted in Bancuri

Tagged with , , , , ,