blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘Ştefan cel Mare’ tag

Bancuri. Anigdoate. Pătăranii. Snoave.

without comments

Un tânăr stă aninat cu mâinile de balustrada unui pod înalt, deasupra unui râu puternic. Privea în hău, gata să-și dea drumul la mâini. Iar în cap următoarele gânduri:
“Doamne, iartă-mă! Nu mai pot rezista vieții acestea crude, am decis să-îmi pun capăt zilele. Dar Doamne, dacă crezi că mai este vre-un sens să rămân viață, dacă crezi că viața mea nu este zadarnică și se poate schimba ceva, dă-mi Doamne un semn… De nu, mă arunc în prăpastia asta învolburată, Doamne!”
Și cum stătea flăcăul nostru măcinat de gânduri, aude o voce de bătrână la spate:
– Auzi măi băiețele, da și fași tu aiși?
“Doamne, acesta-i oare semnul pe care mi-l arăți”, rămase nedumerit băiatul. Răspunes:
– Iaca mătușă, vreau să mă înnec…
– Hm, vrei să te înneși? Precis???
– Da…
– Auzi, ap ie te rog și mîțîșorii iștea cu tine.

***

Tata urs întreabă:
– Şini o mîncat din farfurica mea?
Fecioru urs întreabă:
– Da şini o mâncat din fafrica mea?
Mama:
– Aşezaţi-vă, debililor, eu incă nică nu v-am turnat.

***

Un baiețel era orb, îi plăceau pelmenele și tare era suspicios cand venea vorba de mancare. Permanent le incrimina părinților că lui îi pun mai puțin și ei manîncă mai mult:
– Iar ni-aț pus trii pelmește în crușe da voi acolo vă najiriță că eu nu văd.
S-o zacalibit părinții și într-o zi i-au făcut un taz de pelmene.
– O, pelmește! Dahuia pelmelște, zaibisi! Bleaa, da îni închipui cât voua v-aț pus!

***

Шел медвед по лесу, нес мешок с пирогами, а в том мешке сидела Машенька … тихо–тихо … в каждом пирожке.

***

Vine Vovocica la tat-so și-l întreabă:
– Tata, da și-i mai gustos, p*la sau chi*da?
– Chi*da caneșna.
Vovocica o întreabă pe mama:
– Mama, da și-i mai gustos, p*la sau chi*da?
– Pu*a caneșna.
– Da iaca tata zice că chi*da.
– Eee, el p*lă n-o gustat.

***

Un elicopter o cazut in cimitir. Politia o descoperit peste 1000 de morti (© Alaiba)

***

În tren, într-un cupeu intra un cetățean. Pe polița de sus sta sub ogheal o fumeiușcă. Cetățeanul se dezbracă până la jiumate. Cetățeanca scoate un picior și zice:
– Oi, da tu ești așa de păros, tucma ma apucă tremurișiul.
Cetățeanul se dezbracă și de pantaloni si se culcă în patul lui.
Dimineata cetățeanca, suparată zice:
– Da eu credem ca tu ai să ai soviste și ai să te comporți ca un bărbat adevarat, ai să te anini măcar oleacă de mine.
– Ascultă, eu am avut gonoree de vreo 4 ori, sifilisul luna trecuta l-am lecuit. Nia numa tremurișiu tau îni mai trebuie. (© Tuluc)

***

– Auz, da pe tine te-o pălit vreodată mașina?
– Da am să-ț întorc eu ție datoria, am să ț-o întorc.

***

Merge Ștefan cel Mare prin țară, ne explorată încă. Ajung la un loc frumos și Ștefan întreabă:
– [S] Da ce loc e acesta oșteni?
– [O] Nu știu, Măria Ta.
– [S] Ia faceți o tură prin zonă și vedeți ce oameni trăiec aici.
Se întoarce oșteanul și zice:
– [O] Măria Ta, n-am găsit decât un neamț odihnind pe-o cheatră.
– [S] Atunci să numim locul ista Piatra Neamț.
Au pornit mai departe. Peste ceva vreme ajung iar la un loc frumos. După o tură, vine oșteanul:
– [O] Măria Ta, n-am găsit decât iar un neamț odihnind pe-o cheatră.
– [S] Păi să numim locul ista Piatra Neamț.
– [O] Măria Ta, da avem deja un “Piatra Neamț”
– [S] Atunci, să numim acest loc “Șimleu Silvaniei”

***

La un cetățean, la țară, într-o zi bate cineva la ușă. Deschide el, și vede un melc în prag. Apucă el melcu și-l aruncă hăt departe. A doua zi iar bate cineva la ușă. Deschide – iar melcul.
Și melcul zice: eu n-am înțeles! Și hu*nea o fost asta?!

***

Dialog pe site porno:
guest: salut
stefan47: salut
guest: 47, asta centimetri?
stefan47: nu blea, mănăstiri.

***

Merje un iepuraș prin pădure. Alb-alb, ca o jiucărică. prin pădure, vesel, fără grijă, “la-la-la, la-la-la”. La un moment dat îl vede pe urs în tufari, în chirostrii.
– Ursule, da și fași aiși?
– Și fac, și fac… Mă cac! Da tu și așa davolinîi?
Zicînd asta, îl ia și-și șterje curu cu iepurașu.
Întristat, iepurașul își caută de drum. Peste jiumate de ceas, se întâlnește cu lupul.
– Iepurașule, da și-i cu tini, și cu blana ta?
– Ei, și cu mini, și-i cu mini… M-am bătut cu un câcășios.
(© Cibo)

Written by kirpi4

April 20th, 2016 at 10:30 pm

…cu Ştefan cel Mare

with 4 comments

Iaka tare mulţi cetăţeni se narâvesc uneori la neplăceri. Şi le-am tot promis c-am să le spun vorba lui Ştefan cel mare. Mă mir că unii nici până acum nu-l ştiu. Deci, a sosit momentul.

Episodul 1.
Ştefan cel Mare, îşi hodinea binemeritat osul într-o baie cu aburi, la el în castel. Şi cum stătea el întins pe o lejancă de lemn cu câte o mândră sub fiecare subţioară, la un moment dat, se deschide cu putere uşa şi un oştean colbăit şi îngheţat cade la picioarele domnitorului.
– Ştefane, dau turcii.
– Cum asta, „dau turcii”…iară?
– Da, Măria ta, vin turcii.
– Dap câţ îs ei?
– Cinzăşi de mii.
– Strânge oastea, mergem la război.
Şi se adună 50 de mii de turci pe-un deal şi 15 mii haiduci moldoveni pe alt deal, cu Ştefan cel Mare în faţă. Şi cum stătea el pe vârful dealului cu pletele în bătaia vântului şi chipul în bătaia soarelui, puse mâna dreaptă cozoroc la frunte, privi în zare, după care ridică mâna în sus şi strigă o dată de răsunară valea:
– Oşteni! Pizdeaaaaalăăăăăăăă!!!
Într-o secundă pe deal rămase doar un nor mare de colb, iar toată oastea Moldovei era pe celalalt deal şi cum dădea în turc, aşa dădea. Dacă au scăpat vii vreo cinci turci.

Episodul 2.
Ştefan cel mare stătea în cel mai mare beci de pe timpurile celea şi cinstea cu toată sfetnicimea câte un negru de Cotnari, chefuiesc, cânta, râd. La un moment dat din întunericul beciului, abia răsuflând, apare un oştean, ud, îngheţat, flămând.
– Ştefane, dau turcii.
– Tu glumeşti…
– Da, Măria ta, serios, dau turcii. Câtă frunză şi câtă iarbă.
– Asta câţi?
– O sută de mii.
– Strânge oastea, mergem la război.
Şi se adună 100 de mii de turci pe-un deal şi 15 mii haiduci moldoveni pe alt deal, cu Ştefan cel Mare în faţă. După cum observaţi în războiul precedent n-a murit nici unul. Şi stătea Ştefan pe vârful dealului cu faţa în ploaie şi cizmele în glod, pletele ude, şi puse el puse mâna dreaptă cozoroc la frunte, şi privi el în zare, şi ridică el mâna în sus şi strigă o dată de fulgeră cerul:
– Pizdeaaaaalăăăăăăăă!!!
În câteva clipe toată haiducimea era pe dealul vecin ciomăgind de săreau scântei din ţestele turcilor. Dacă s-au salvat vreo treizeci de turci.

Episodul 3.
Istambul. Palatul Sultanului. Baiazid stă în picioare în faţa tronului umblând agitat de colo încoace, privind cu furie capetele plecate până în pământ ale ofiţerimii turceşti.
– Cum! Cum, luna mea, v-au rupt ăia?! Cum băăă?! Hai, pot să înţeleg, voi 50 şi ei 15 da voi o sută şi ei 15 mii, nu se poate! Băă, vă zbor capetele!
La un moment dat, cel mai bătrân ofiţer ridică ochii şi spune:
– Baiazide, are Ştefan cel Mare un cuvânt magic: îl strigă odată şi toata oastea lor devine vrăjită, vine şi luptă de nu-i ia nici arcul, nici suliţa, nici iataganul.
– Păi iată tu, caută un băiat mai sprinten şi trimite-l să afle cuvântul magic.
Spionul se întoarse peste două săptămâni. Cum intră în palat, deschise cu putere uşile, din fugă căzu în genunchi şi lunecă aşa până în faţa tronului, de cum ajunse căzu cu capul în pământ.
– Măria ta! Am aflat cuvântul. N-am reuşit să prind ce înseamnă, dar are o putere magică. La fiecare antrenament Ştefan îl pronunţă. Era să mă prindă, aşa că n-am reuşit sa aflu ce înseamnă, da sună el cam aşa: “pizdeală”.
– Bine oştene, glăsui Baiazid. Să se adune toţi bărbaţii din imperiu şi să meargă la război.

Episodul 4.
Codrii Moldovei. Ştefan cel mare la vânătoare. Şi cum alerga el cerbii prin pădure, de după un copac răsare un oştean abia răsuflând. Ştefan se apropie.
– Ştefane, dau turcii.
– Bă! Nu-i posibil aşa ceva! Ăştia sînt proşti.
– Câţi sunt ei?
– 200 de mii.
– Strângem oastea, mergem la război.
Şi se adună oastea lui Ştefan cu 15 mii haiduci moldoveni pe-un deal şi 200 de mii de turci pe alt deal. Toţi îmbrăcaţi în zale noi-nouţe, iataganele ascuţite ca para focului, coifurile lucesc în bătaia soarelui şi toţi, în mănuşi din piele de cerb, sincron, într-un ritm înfiorător, pălind cu pumnul mânii drepte în piept. În bătăile acestui ritm prevestitor de moarte, răsunau văile şi se cutremurau munţii şi se auzea glasul stins a celor 200 de mii de voci: Pizdeală! Pizdeală! Pizdeală!
Ştefan cel Mare, puse mâna dreaptă cozoroc la frunte, privi în zare, şi ridică el mâna în sus şi strigă scurt:
– Amuş!

Şi, în calitate de bonus, încă două, despre Ştefan.

***

Ştefan cel Mare îi strânge pe oşteni înainte de bătălia de la Podul Înalt şi le spune:
– Bă, nenorociţilor, să nu dea dracu’ să vă-mbătaţi în seara asta ca porcii şi să nu fiţi mâine la 8 pe câmpul de bătaie. Aveţi ruşine, că ne-aşteaptă oamenii ăia… că n-or veni degeaba.

***

Ştefan cel Mare convoacă boierii la o şedinţă.
– Boieri dumneavoastră, trebuie să trecem la economii severe, cheltuim prea mult cu ascuţitul săbiilor, de-amu propun să-i tăiem pe turci în trei, să nu-i mai tăiem în patru.
– Da di şe să faşem economii, Măria ta?
– Din cauza datoriilor externe!
Peste vreo lună, iar şedinţă, turcii să fie tăiaţi numai în două, pentru economie cu ascuţitul săbiilor.
– Da’di aşe, Măria-Ta?
– V-am spus. Din prişina datoriilor externe!
Altă şedinţă, turcii să fie de-amu numai înţepaţi puţin, sabia să fie trasă uşurel…
– Da’ şe-s datoriile aiestea externe, Măria-Ta?
– Apoi, boieri dumneavoastră, datoriile externe nu sunt ale mele, nu sunt ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul veacurilor!

Written by castraveţ

December 28th, 2010 at 1:20 am

Posted in Bancuri

Tagged with , , ,

Întrebarea lui Ştefan cel Mare

with 2 comments

Într-o dimineaţă, Ştefan cel Mare a scos toată oastea lui pe un câmp, i-a aranjat într-o linie, a ieşit în faţă şi a întrebat:
– Oşteni! Cine ieri a băut?
Toţi tac.
– Mai întreb o dată: cine ieri a băut?
Nu se aude nici musca!
Enervat de-a binelea, Ştefan cuvântă:
– Ultima dată întreb: cine ieri a băut?!!!
Din capătul coloanei, un soldăţei sfrijit face un pas înainte şi cu jumătate de glas spune:
– Eu, Măria ta!
La care Ştefan, privindu-l chiorâş zice:
– Tu cu mine la dres, restul la antrenamente!

N.A.
Precis era sâmbătă… Apoi dacă aşa, fiţi atenţi, pregătiţi repede

4 ouă
o ceapă
100g de slănină
200g de smântână
vreo trei căţei de usturoi pisat sau dat prin răzătoare
sare
piper negru praf
oţet de mere

peste un ceas urmează o bombă culinară. Mă duc după ouă, că n-am.

Written by castraveţ

September 4th, 2010 at 8:58 am

Posted in Bancuri

Tagged with , ,