blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘Vadim Ivanov’ tag

7 iunie 2010

with 3 comments

Exact doi ani în urmă, în dimineaţa zilei de 6 iunie, la intersecţia bd. Ştefan cel Mare cu str. Mihai Eminescu, în urma unui accident rutier provocat de nişte streetraceri, a decedat un coleg de facultate şi un bun prieten – Vadim Ivanov. De atunci, în fiecare an, pe 6-7 iunie prietenii, rudele organizează concerte in memoriam la care sunt cântate piesele lui Vadim.

Read the rest of this entry »

Written by castraveţ

June 7th, 2010 at 12:49 am

Tuluc, Glinjeni – 2010.05.22

with 3 comments

Deja al doilea an, am eu un prieten, ca să zic aşa, mă tot bate la cap să merg la Glinjeni sa-l văd cum îmbătrâneşte cu încă un an, de parcă mare plăcere aş avea. Data trecută n-am fost dar de data asta m-am dus. Nimic interesant. Nici nu ştiu despre ce să povestesc.
Am ajuns acolo şi, cum şi ştiam de la bun început, s-a început rutina. Întâi s-au dat cadourile. A venit badea Valeriu a prietenului meu şi i-a adus, cum am crezut noi de la început, o bancă de jin.

Noi aveam tot dreptul să credem aşa, deoarece noi nu-l ştiam încă pe badea Valeriu. Şi când colo: Read the rest of this entry »

Written by castraveţ

May 27th, 2010 at 7:37 am

Deşteptare

with one comment

Dinspre negru vine somnu neu de-atunşi
Să mă scoată, să ducă şi să m-arunşi
Îl aştept şi nu mai pot să zbor şi nişi
Să mai merg de obosală şi-apu chişi

Doi ţărnişi în ochi să rup şi nu mai ţîn
Ne-o rămas o viaţă şi puţîn
Să aştept eu somnu la care ţîn
Ard de nerăbdare ca să, ca să vin

Somnu vine ca la care cînd şi cui
O venit şi omu iaca deamu nu-i
L-o-îngiţît pămîntu dînsu mama lui
Şi să faşi şi nică, nică nu poţi să spui

NaNi NaNi numa poţi să urli înşet
Cîte-o dată sus te uiţi şi zîşi “Privet”
Tătî viaţa nu ai cînd – primoi efir
şi te linişteşti că sus îi mare pir

Tătî viaţa-n carte scrie trebu-s te găteşti
Nu fă şeea, asta, aşa să nu grăieşti
Cît mai des în viaţă apu să posteşti
Ca acolo sus pofta-s ţi-o potoleşti

Da cînd te gîndeşti aşa mai ghinilşor
Nimeni tolcom ştie dupa şi mori
Numa morţii ştiu da tac de două ori
Dacă tac însamnă că nu-i chiar ghine-acolo ori

Îi aşa de ghine c-o uitat de noi
O uitat de foame, seti şi război
Si de dragoste de-aşeea cîn eşti în doi
Şine dracu-o dispărţit pe noi de voi

Vadim Ivanov ©

Written by castraveţ

June 20th, 2009 at 9:16 am

Posted in Creaţie

Tagged with

Poezii puse pe muzica geniului (Vadim Ivanov)

with 9 comments

Cu infinitul nu ţi-o tragi

Luminile ce dor clipe
Ciuruiesc mantia neagra a nemuririi
Cu boabe reci la fund de clepsidra
Îşi plâng existenţa.

Un colos prăbuşit
Pe un pergament de-abia lucrat –
Esenţa cruda
A celui ce montează maşini de timp

Poţi să zbori printre harpe,
Cupidoni sau nimfe
Ca finalul piesei să-l asculţi
În tacte de metronom.

Cauţi uşi
Pentru a nu te supune tic-tac-ului
Şi asta pentru ca nu ştii
Ca labirinturi nu există.

Poţi să zbori printre harpe,
Cupidoni sau nimfe
Ca finalul piesei să-l asculţi
În tacte de metronom.

***
Carbon

E prea mult colb cosmic,
Pe iarba de pe gazon.
Fluturii strănută spasmodic
Şi totul devine Carbon.

Carbon pe obositul meu creier
Cenuşă pe ochii livizi,
Nu vor mişca în grabă nici greieri
Rătăciţi printre hribii lurizi.

O lună, un cer şi un soare,
Din totul nimic a rămas.
Se stinge lumeasca lucoare
În nimbul carbonului ars.

E prea mult colb cosmic
În cafea în dulcele fum,
Ţigara se stinge ironic
Şi viaţa-i la fel doar un scrum.

Written by castraveţ

June 19th, 2008 at 3:10 pm

Posted in Creaţie

Tagged with