blogu' lu' castraveţ

Omul când se naşte de ziua lui, trebuie neapărat să sărbătorească ziua lui în fiecare an, cu toţi prietenii şi cu toate neamurile. Dacă omul cu pricina mai are şi job, trebuie neapărat să sărbătorească şi cu colegii. Şi cum colegi îs mulţi, da omul nostru e cam sătul de frigărui la natură, beri şi rachiuri cu neamurile şi prietenii, el se mulţumeşte să vie dimineaţa la muncă, să aştearnă pe masă un tort, un suc, un măr, un biscuit, un strugure de poamă şi în timp ce salariul curge, el hai-hai, îi tot dă cu strânsul buchetelor şi închinatul vitaminelor cu toţi cei ce fac parte din alaiul colegial. Cam aşa procedăm toţi, chiar dacă nu e cea mai reuşită metodă. Da vorba ceea, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Aşa a fost stricat şi ulciorul (în care precis mai rămaseră câţiva stropi de vin de-a lui bunicul) primarului de capitală. Stricătorul de ulcioare este bine cunoscut.

Parcă povestea ar trebui să ia sfârşit chiar acum, da n-a fost să fie. Staţi să vedeţi.

Vin eu luni la lucru, cu tort, cu suc, cu voie bună şi uşurat de ideea că după lucru iar o să trebuiască să-i dau cu berea (şi seara de vineri, şi seara de sâmbătă mi-au cam creat exces de bere, după care insuficienţă de citramon a doua zi dimineaţa), le pun pe toate pe frigider şi pornesc contorul la salariu. La 17:30 ies şi mă duc acasă să dorm ceea ce n-am reuşit să dorm 3 zile la rând. În tot răstimpul acesta mă gândesc că e o problemă să fii persoană publică fix de ziua ta. Pe de altă parte, mă gândesc că frumoase erau tipurile când mergeai cu colegii la bere după lucru, fix de ziua ta, şi a doua zi feţele colegilor erau mai vesele şi ochii mai sticloşi decât cum se face acum la noi, cu tort şi suc, în faţa monitorului.

Parcă deloc nu seamănă că povestea ar trebui să ia sfârşit chiar acum, aşa că staţi să vedeţi.

Azi, primesc eu hârtie de la cei mai şefi şefi din organizaţie, o citesc şi-o semnez. La fel fac şi încă câteva sute de angajaţi – colegi de-ai mei. Iată conţinutul parafrazat al acestei minunate hârtii:

UCAZ

1. A anula de la 01 septembrie 2010 acordarea unei zile libere în ziua de naştere a angajatului pentru toţi colaboratorii organizaţiei.

2. Se interzice sărbătorirea zilelor de naştere a angajaţilor in incinta organizaţiei.

3. In cazul nerespectării prezentului ucaz, persoanele care au încălcat vor fi sancţionate.

4. Conţinutul prezentului ucaz va fi adus la cunoştinţa angajaţilor organizaţiei sub semnătură.

Ha?! Coincidenţă sau încă un ulcior stricat?

Acum 5 ani în urmă când toţi colegii mei de serviciu (inclusiv eu) nu erau căsătoriţi, când aveam mai puţine realizări şi probleme decât avem acum, team-buildingurile erau altfel. Zilele de naştere petrecute împreună erau altfel: stăteam ore în şir la bere spunând bancuri şi bucurându-ne unii de prezenţa altora. Eram o familie, chiar daca nu ne cunoşteam de foarte mult timp. Acum totul este radical diferit: zilele de naştere nu se mai fac pe lung la bere ci foarte pe scurt în birou, cu tort şi suc, chiar daca nu la toţi le place dulcele, fiecare la masa lui molfăind în linişte felia cremoasă, cu ochii ţintiţi în monitor. Ne cunoaştem mai rău, deoarece toţi s-au schimbat foarte mult şi mai ales brusc. Evident, vârstă şi toate valorile sociale implicate în această noţiune, nu pot fi ignorate dar, cu toate acestea, se impun câteva concluzii:

• omul oboseşte să lucreze şi de aceea oboseşte de oamenii cu care lucrează
• iarna e depresivă
• mie nu-mi place dulcele.