blogu' lu' castraveţ

În această zi, păpuşo,
ţ-aduc un braţ de skini
albe sau roşî, deasupra
mai scumpi ca ieri, vreo-o trii.

Tat timpu fac anume-aşa
Cum am făcut şî de-anu nou,
De opt mart, de zîua ta:
Aduc ş-o stecla de buhlou.

Din nou eu ţîia ca s-ţarăt
C ni eşti dragă, ş-ţîn la tine
Ș-am sa te pup pe falca stângă
Șî tu-nnapoi pe mine.

Şi, poate, să-ţ spun eu ţîia
solemn, frumos, neapărat,
cuvinte noi pe care eu
încă, di tăt, nu le-am uitat.

Pe urmă stăm la masă
Bem jin, glumim frumos
Şi curu ca pe aşe
Îl fîţîi eu nervos.

Care nu cumva, păpuşo, tu
S-auz printre pocloane
Cum în buzunarul meu din urmă
Foşnesc nişte gandoane.

Un text scris acum câţiva ani în urmă:

14 februarie: şei mai bună şî şei mai interesantă zî din an. Zîua asta de az s-o terminat fix aşe cum s-o înşeput: şî dimneaţă la 7:00 ni era somn, şî noaptea la 23:59 tot ni era somn. Eu să ştiut, niş nu mă mai trezăm deloc.
În această zî solemna tăte farmaciile îs pline de vizitatori, florăresele de pe Bănulescu Bodoni se navaresc de doua ori mai mult decît în şelelalte zîle, PATRIA-i încărcata de dimineaţă pîna-n noapte, şî în svîrşit tăţ neîndragostiţîi cu zaviste alba se uita la tăţ aşei îndragostiţ.
Az tăţ aleargă care ş-încotro, ca sa se aşeze undevai unde li s-a păre lor că-i şel mai ghini să şii îndrăgostit. Da aşei care n-o avut grija din timp sa rezerveze v-o masa în v-un local, se duc acasă la ujin-pri-sveciah, şî aşe chiar îi mai ghini: ujinu se termina repede, da şeia pentru şi ii ca atare s-o întîlnit az – se înşepe mai divreme şî se întinde mai mult. Fiecare o întinde atîta cît îl ţîne întinzătoarea.

Blin, an uitat să scriu despre valentinşi…