blogu' lu' castraveţ

Un banc despre perspectivă

without comments

Odată la o fermă, toate juvinele s-au adunat si au hotărât să plece.
– Drept! noi aişi nu mai stăm, nu ne hrănesc ca lumea şi la timp, o grăit gâştele
– Da, da, o dat acordul şi purcelul Petrică, în coştereaţa mea n-o rănit deamu patru luni, apa nu dau la vreme!
– Pe mine mă bat in fiecare zi, o strigat calul… Nu mai rămân niş eu în gospodăria asta!
Pe scurt, toţi au decis, şi intr-o dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, au fugit pe ascuns din gospodărie.
Pe la marginea satului, un bobocel tinerel striga:
– Staţ, noi l-am uitat pe Tuzic! Nou nu putem fără el pleca, el je îi prietenul nostru!
Si l-au trimis pe boboşel după Tuzic. Aista vine, îl vede pe Tuzic sub un copac, cu lene roade un os.
– Blea, Tuzic, tu şi aştepţ? Parcă ne-am înţeles, noi tăţ te aşteptăm!
– Paţani, voi duşeţi-vă da eu an s vin pe urmă.
– Cum pe urmă, bre? Tăţ amu te aşteaptă, nu pe urmă!
– Uite, eu am o socoteală aici, voi duşeţi-vă da eu vă ajiung din urmă, după data de 15.
– Da şi mă rog taman după 15?
– Da înţeleji, mă jiucam dăunăzi cu osul meu preferat şi întâmplător l-am aruncat su fereastra stăpânilor, ş-am auzit cum stâpâna îi spunea stăpânului “afurisâtule, dacă pe 15 nu aduşi zarplata acasă, ai să-i suji sula lui Tuzic”.



Written by kirpi4

August 14th, 2012 at 11:05 am

Posted in Bancuri

Tagged with , ,

Leave a Reply