blogu' lu' castraveţ

După o săptămână de concediu completată imediat cu o zi de 8 martie (folosindu-mă de moment, transmit un salut călduros de pe lumea asta pe lumea şeilaltă pentru Clara Zetkin şi evident pentru Rosa Luxemburg), este o plăcere de nedescris să ieşi marţi la lucru, când în birou eşti numai tu şi încă vreo doi iar restul 60% din colectiv taman de ieri îs în concediu. Instinctele o ţin una şi bună „ţine-te în mâini” pe când omul jiu din tine strigă în gura mare „m-an zaibit !!!”. Demult n-o strigat omul din mine aşe. Şi nu i-o rămas omului din mine altceva decât să scrie şeva încă 30 minute, că de altşevai puteri nu i-o mai rămas.

Ş E V A

07.03.2010 03:30, când m-a pălit o foame de urs, în toiul nopţii şi când deja se terminaseră cartofii prăjiţi.

03.03.2010, când eu eram răcit şi beam mult lapte.

După Chiş TV part 1 şi Chiş TV part 2 iaka:
Part3

Part4

Part5

26.02.2010 – 28.02.2010. Moldova 1. Trei zile – două evenimente.
În aceste 3 zile Moldova 1 ne-a fascinat cu perle culturale moldovneşti:

Fabrica de staruri

cu dialogurile între prezentatori şi concurenţi ce sunt demne de admiraţie

cu vocabularul prezentatoarei blonde (în nici un caz nu generalizez) care este de o varietate uluitoare:
“Oxana – o firă foartă sinceră”,
“Ionel Istrati – o firă la făl dă sănsibilă”,
“Ălăna are o mălodie foartă frumoasă la care am ţopăit şi ău”,
“Anastasia – o firă ănărgică. Chişinău este patria ăi”,
“Cristi Cuculescu – o firă foartă romantică”,
“Dragoş Macari – o firă romantică ca şi toţi băieţii din această seară”.
“Aliona Munteanu – o firă sinceră şi dinamică”,
“Dumitru – o firă pasionată de fastfuduri şi călătorii”.

cu calitatea prestaţiilor, aproape identică cu calitatea de la semifinalele naţionale Eurovision (cum aveam să aflăm în zilele următoare)

Preselecţia naţională pentru Eurovision ne arată

că Moldova a ratat medalia de aur la Olimpice din cauza că n-a trimis la Vancouver o echipă de curling: baba Niura care ştergea în direct scena cu şvabra (în background plan), în timp ce prezentatorii din prim plan îşi făceau treaba, spărgea la sigur orice scor.

că tupeul prezentatorului din Green Room este mai puternic decât riscul de a o lua la bot

că bugetul pentru Eurovision este mai puţin important decât bugetul pentru Fabrica de staruri, asta dacă e să analizăm calitatea prezentării: pentru Eurovision nu prea contează cine şi cum prezintă spectacolul (oare cei doi realizează că-i vede o ţară întreagă? – am impresia că nu prea).

că numai la noi relaţiile se bazează pe onestitate şi că este suficient de a afişa doar de două ori lista cu voturi prim sms (atât în prima cât şi în a doua zi a semifinalei)

că toţi concurenţii au şanse egale de acumulare a punctelor prin televoting, chiar dacă acesta începe odată cu prima piesă a primului concurent

că fanii lui Turcu sunt cei mai mulţi.

Şi după toate acestea, mai are cineva dubii că la Oslo nu trebuie să meargă Turcu?

Un mesaj către Pasha Parfeni: Paşa nu-ţ trebuiască Evrovijn. El pe tine ar să te strice. E mai ghini sh caută dezvoltarea în altă parte. Da dac şeva, tu eşti maladeţ (şi poate erai şi mai maladeţ fără cărucioare, da asta eu n-am de unde să ştiu). Da dacă totuşi tare vrei la Eurovision – du-te. Da dac nu tu, ap Turcu.
Alte variante nu-s.

Prima zi de primăvară, pe lângă faptul că este prima zi de primăvară mai este şi prima zi de primăvară. Asta ar însemna că iarna s-a dus pe apa ultimei sâmbete de februarie iar primăvara a venit fix pe 1 martie, luni. În acest context un pionier se poate mândri cu ceasul său biologic care lucrează ca un ceas de mână cu cuc radioactiv a cărui exactitate poate trezi invidia oricărui NEpioner de rând sau, altfel spus, numai un pionier adevărat îşi flutură toată iarna pletele în vânt pe ger şi viscol, arătând degetul mijlociu iernii şi mendrelor ei (aici enumerăm câteva sorturi de gripă) pe vârful căruia stă bătută în cuie o imunitatea de fier. Şi iată exact când iarna cu jumătate de gură şopteşte „la revedere – dosvidania” iar primăvara abia scoate primele sunete de „buna ziua – zdrastvuite, bine v-am găsit”, pionerul nostru da drumul la muci şi-şi umflă glandele, după care începe a răspunde primăverii cu strănuturi sănătoase de răceală.

Cam cu aşa idei începe ziua de luni a unui pioner, pe 1 martie 2010, paralel cu cana de izvar care iaca-iaca trebuie amuş băută.

Felicitări cu sosirea primăverii, dragi compatrioţi şi dragi pioneri. Nu boliţi, fiţi sănătoşi!