blogu' lu' castraveţ

Tot ce se dărâmă în oraşul acesta al nostru, se dărâmă inevitabil pentru cauza nobilă a progresului. Autorităţile bagă zi de zi în ochii noştri gust. Educă în noi cu multă sârguinţă simţul frumosului absolut: vagoncă, reclamă şi fasade (asta aşa, o tentativă de a-i fura pâinea lui posmotrel). Se strică mult şi repede, ca să nu observe nimeni şi se acoperă imediat cu panouri publicitare pentru cei care dacă chiar şi au observat, nu au când se gândi la asta, pentru că le trebuie să se gândească mai degrabă la cum să devină broker în 10 zile, să obţină iute un credit sau să meargă să vadă şi la adresa de pe billboard, poate totuşi la ei cimentul e mai ieftin decât la ceilalţi. Asta aşa, oleacă de lirică.

Chestia e că fotografia asta a lui Dumitru Ciorici o fost ca o pălitură cu rigla de urolog sexopatolog la voencomat (cine o fost cu şcoala la control medical pentru a intra în rândurile cadrelor apte militar pentru apărarea acestei patrii, ştie despre ce-i vorba).

Atunci, pe când învăţam la Real, de 20 de lei primiţi de la părinţi pentru două săptămâni sau o lună, în “Anotimpuri” puteai cumpăra 6 pizza şi 6 Coca-Cola pentru a servi cordial colegii care te-au pândit şi ţi-au chicat intenţionat pe coadă în momentul când călcai pragul acestei minunate zavedenii cu speranţa de a pune începutul unei frumoase poveşti de dragoste înfiripată cu colega de bancă după ce-aţi spălat clasa, după ore, în cabinetul de istorie.

În anii buni la “Anotimpuri” ne adunam la întâlnirea cu absolvenţii.

Acum nu mă bag să întreb de ce s-a distrus (asta pe lângă faptul că iniţial cafeneaua nu era de culoarea “kinder surprise” („galgoci împluţi pe neprins de veste”sau „детская неожиданность”) şi n-avea gard cu aluzie leopardică), să analizez problemele manageriale sau economice ale proprietarului sau să aflu ce se va întâmpla în acest loc la sfârşitul anotimpului. Da VOI lămuriţi asta la zeci de mii de studenţi de la medicină, de la fostul ULIM, din Blocul I al UTM, elevi de la Real şi de la încă vreo câteva zeci de licee din spirala de 2 kilometri rază şi vreo 16 ani lungime.

Vlada a scris despre păcătoşi. Da eu am scris oleacă despre altceva, pentru că mi-am amintit, în comentarii.

1. Mâca mea avea un păr super lung şi ea în fiecare sâmbătă îl spăla cu şampon şi pe urmă îl clătea cu gaz. Sau invers. După deportarile prin care a trecut, cred că remediul ista impotriva paraziţilor capilari a rămas în sânge. Chiar dacă paraziţi nu erau.

2. Eu nu aveam păduchi dar nici cu gaz nu mă spălam.

3. Mâca mea, când eram eu mic (I-a sau II-a, sau in general incă nu mergeam la şcoală) m-a luat odată la biserică. Fix aşa cum spui tu: aier închis, babe puturoase, idee n-aveam ce spune preotul pentru ca ma dureau genunchii de stat în genunchi şi ma uitam cu zaviste diavolească la babele care stateau aşezate pe scaun, lângă perete. Era duminică.

4. Luni şi eu şi sormea aveam păduchi. Maică-mea a stat o zi intreagă şi ne-a cules de păduchi, şi pe mine şi pe sor-mea. Fără gaz, ca-i era jele.

5. Aşa am fost eu prima dată la biserică. Aşa am fost eu ultima dată la biserică. Înmormântările, botezurile, nunţile şi vreo două paşte sfinţite za campaniu cu moş-mio, care au urmat mulţi ani după aceea, evident nu se socot.

Eu ştiu doi paţani: unu-i mai mare, altu-i mai mittel. Şel mai mare, doua luni în urmă o decis ferm şi precis că el cu foştii coleji de liceu bere nu mai be. Şi de-atâta el o deschis avtoservis. Drept o decis. Şel mai mittel, ni-o arătat 15 ani în urmă cum trebu corect de suit pe stencă fără accesorii adiţionale din seria scară, stremiancă sau mânere de uşă de intrare de cameră de lângă stencă. Normaaal. Cămeşa, maica, pantalonii şi plămânii mei de-atunşi tot aşa cred. Cuvântul „ki-iaaa!” tot de la dânsul l-am învăţat. Amu, şi eu, şi frattili lui se uita mai prudent la el. De-atâta că „ki-iaaa!” de atunşi i s-o părut puţin. El azi e foarte „ki-iaaa!”. Apu iaka: dacă ai 7 ani şi vrei să afli şi ascunde tat-to pe pervazu la stencă, dacă ai aflat deamu şi ascunde tat-to şi vrei să arăţi la padrug-ta da ţi-i striom că drug-so că te-a spali-ti, dacă pur şi simplu nu eşti de-acord cum o fost regizat “Mortal Combat”, dacă nu poţi hali sushi pe stomacul gol, ne chisat de chişioare, dacă şapagatul lui Vandam ţi se pare aţă de mosorel, spune-i lu Andrii – el ţi-i omu.
„KI-IAAA!„ şi problema-i rezolvată.

Postul ista o fost scris dijeaba,fara promisiuni cu marea şi sarea, şi fără bablou. În timpul căţăratului pe stencă, a avut de suferit numai reputaţia autorului şi stecla pe care el o crăpat-o. Altshinevai n-o avut de suferit. Parcă.

La 5 km de satul în care am apărut pe lume, a fost cândva o tabără pionerească. O tabără ca multe altele de prin spaţiul, pe atunci, sovietic. Nu ţin minte cum se numea official, toţi îi spuneau “lagăr”.
Încă nu purtam cravată de pioner, iar insigna de octombrel încă nu se aranjase de-a binelea pe cămaşă când am fost prima dată la lagăr. Ţin minte cum n-am dormit o noapte aşteptând cu nerăbdare să vină şapte dimineaţa ca să-mi pun rucsacul în spate plin cu maiouri, ciorapi, periuţă de dinţi, ştergar, săpun şi câteva tartine, să urc în autobuzul colhozului şi să merg la tabără. Totul în mine striga “vreau mai repede la tabără”. Tabăra se asocia pe atunci cu imaginile din peliculele sovietice filmate în „Artek”, cu detaşamente, cu pozne, cu pionervojatâi, cu “Zarniţa”, cu peripeţii şi cuceriri de locuri necunoscute şi la urma urmei cu marea, pe care încă n-o văzusem niciodată. Şi iată că în ziua ceea însorită de sâmbătă eu am urcat în autobuz şi m-am pornit încolo. Euforia n-a durat mult. Impresiile mele despre tabără au fost spulberate de ploaia care a început exact peste câteva ore după ce-am ajuns, fiindcă a trebuit să stăm în cabană timp de 2 zile. Malul mării era doar la 250 de kilometri depărtare, iar toate îndeletnicirile acvatice se limitau la încercatul cu degetul a celor două zeci de centimetri adâncime a pârâului Dobruşa care curgea în nemijlocita proximitate a taberei de pioneri. În aceste două zile am reuşit să mă sperii de răcnetele celor de seama mea care se speriau de fulgere, şi să prind frica pe care ne-o stârneau vlăjganii mai mari speriindu-ne noaptea când îşi fumau mucurile de ţigară pe sub geamurile noastre. Peste două zile când a apărut soarele s-au început activităţile la aer liber. Am jucat cu cei mai mari „de-a şpihonii”, ca rezultat m-am ales cu mâinile sucite şi picioarele pline de zgârieturi. Am jucat fotbal cu cei de seama mea şi m-am ales cu banca de rezervă, fiindcă nici nu puteam alerga şi nici mingi nu puteam prinde. Am făcut un pariu nu mai ştiu cu cine şi a trebuit să bat toaca cea mare făcută din disc de plug, în rezultat m-am ales cu o ocara zdravănă de la educatoare. Am mâncat mazăre fiartă, şi m-am ales cu alergie morală de la mirosul de cantină. Şi astea au durat câteva zile, în care sor-mea plângea continuu că vrea acasă, iar eu uneori nu rezistam, şi-i ţineam isonul. Cu toate acestea amintirile din tabără îmi lasă în gură un gust dulceag şi plin de parfumuri verzi. De aceea, într-una din ultimele zile ale averii, înarmat cu toată zestrea fotografică pe care o am, un stativ şi o săpunieră S5IS, m-am pornit spre satul de baştină pentru a vizita acele locuri şi a fotografia ruinele lagărului de pioneri „Ленинский путь”. Asta era să fie a doua oară când eu veneam la lagăr.

N-am făcut acolo nici o poză deoarece ajuns la faţa locului nu am găsit nici ruine, nici urme de cărămizi, nici o aluzie că aici a fost cândva o tabără şi o livadă. Chiar şi albia acelui pârău era demult astupată cu plugul. Absolut nimic. Nu că ar fi straniu gândul că ar fi avut cine să demoleze şi să taie. Mă simţeam Neo imediat după pastila roşie: nu era realitatea mea ceea ce vedeam. Realitatea mea a fost băgată în grajduri pentru porci şi calorii pentru sobă de rapizii gospodari ale noilor timpuri.
…
Nu de alta, da am cărat stativul degeaba.

De când mă ţin minte, taică-meu a avut o afecţiune deosebită pentru purcei. Gospodarii şi gospodinele din sat creşteau vaci, capre, oi, uneori toate odată, alte ori pe rând. Taică-meu creştea numai porci. Pe lângă faptul că godacii aveau un regim strict de mâncare şi curăţenie, ei se mai bucurau din belşug şi de comunicarea cu taică-meu. El era îngerul păzitor al godacilor începând cu ziua când apăreau la lumina becului roşu de incubator şi până în ziua când intra vreun gospodar pe poarta cu o butelie de gaz şi cu un mănunchi de cuţite. În acel moment taică-meu pleca de acasă pentru câteva ore. Se întorcea exact în momentul când toată gaşca de fraţi şi verişori (adică eu şi ceilalţi) trebuia să se urce pe spatele cald şi plin de aburi de godac, proaspăt spălat de pârleală, ronţăind o ureche sau un şfichi de coadă. De aceea godacii creşteau mari şi rotunzi (pentru a afla continuarea istoriei fă click pe imaginea de mai jos).

Iaca am observat că oamenii frumoşi nu-s simetrici la faţă. Iaca dacă o fată are o alunică fix pe vârful nasului, apoi toţi zic că nu-i frumos. Ap vreau să vă zic că treaba asta n-are nimic cu nasul ci are cu simetria. Dac ai o alunică pe mijlocul bărbii, sau fix pe mijlocul buzei de sus ap ni se pare nouă mai puţin frumos decât dacă alunica ar sta oleacă mai într-o parte. Aşa ni se pare mie, că tot ce-i frumos nu trebuie să fie perfect şi mai ales simetric.

***

Iaca eu când eram în sat acasă şi mă duceam la lucru şcoală, apoi drumul de acasă până la şcoală era mult mai interesant: Iuliana, Iura, Vanea Bogaciuc, Brigada, Alioşa Bîc, Slavic, Chea Marusîca, Mîca lu Radu, Viorel aşela, Casa şei părăsâtă, încă câţiva oameni cu nume greu de reţinut, Cerchez, Nacu, Mâca Palina, baba lu Tîrsînă, Clubu, Monumentu, Şcoala. Înapoi, pe partea cealaltă, pimprejiur – o poveste total diferită, numai ghiolul şi şireada cât face. Şi fiecare loc un micro univers aparte, cu istorii care se întâmplau în fiecare zi şi noi le depozitam în cap fără ca să ne dăm seama. Impresiile, amintirile şi fanteziile din capul nostru ne făceau drumul la lucru şcoală mai interesant. Te trezeai dimineaţa cu marea dorinţă nu de a sta în banca şcolară ci de a parcurge drumul până acolo. Dar dacă mai ploua şi erau băltoace, liber îţi puteai permite să vii la juma de lecţie cu riscul de a compromite obrazul în faţa clasei şi zilnicul în faţa părinţilor. Da azi? Cum e azi? Azi ie;i din casă şi până la lucru îţi zombezi mintea ridici nespus dispoziţia cu gunoi alfabetic şi grafic de care vrei:
FA-0092, P, magisel-lux, bilete de avion, king, reduceri 20-70%, скидки, procredit bank, exchange, tehnică de cusut, club casino electronic, damla tur, alimentara, air moldova, gratatur, kebab house, eximbank, andy’s pizza, uno, chirie arendă, ketroy, grand hall, hotel casino restaurant, unite 3g, bar, cismos, офисная мебель, eurogame, optica +farmacie, centru diagnostic german, birou notarial, bilete de avion, beer house, echip 99 antalia, moldindconbank, air moldova, antalia, canonic tur, vara, casino naţional restaurant restaurant casino, 50 ani moldovatur, bodrum, ketroy, naţional primele ştiri prime, toricado, markiza, reebok, 70%, furla, plusshow, fox mart, banca de economii, felicia farmacia, unite 3g, conus pizza, unic, akira, moldtelecom, taguer, orange, aur, moldcell, nlcollection, master game, milavita, pasaj centru, unite 3g, fornetti, connect, orange, vernisaj, lara, allatoria, moldova agroindbank, accent tehno, smarald, moldindconbank, united colors of beneton, gipfel, vitesse, întreprinderea de tricotaj, preş roşu, unite, bomba, orange, romantica, argint aur, connect, can records, orange, totul la 15 lei, turcia bulgaria grecia, magazin de firmă, charlie, ives rocher, mentara, copii, aur argint lombard, graphic centru, exchange, iacob copanschi, biblioteca publică de drept, orange prepay.

Când vii de la lucru acasa, îţi clăteşti creerul cu
cactus, super price, elodi farmacie, exchange, viantic shop, s.r.l. “mila”, farmacia, comerţbank, “dumpet” s.r.l., reduceri totale de sezon 80%, banca de economii, ford, eugenia salon, franzeluţa, carmez, ahmad tea, coca cola, nefertiti, secţia de votare nr.12, interoptic, birou notarial, xenon xenon, amazonca, oscar, moldcell, victoriabank, elange, kvint, nota bene, orange, carne, maximum, hot dog, vita orhei-vit, ippon, zorile, procredit bank, terranova, reduceri, распродажа, neuron, moldova agroindbank, air service, vânzări totale, alina electronics (această super companie arată faţa adevărată a publicităţii şi cu siguranţă oamenii care trec zilnic pe lângă ea nu fac parte din target group-ul acesteia: la ei îs reduceri anul împrejur, cu orice prilej, cât de vag n-ar fi acesta), vânzări totale , calina, service centru, academia de ştiinţe, hotel chişinău, super preţuri, vă învăţăm cum să câştigaţi pe pieţele financiare, turgia bulgaria egipt, restaurant chişinău, alokozay tea, meridiana carpatair, air moldova turkish airlines, magazin de cărţi, bilete de avion, tamara, ferestre, mobilă, intercangal, rent a car, a.i.i.m. asociaţia întreprinzătorilor italieni din moldova, reversib, gelaterie pennese, cito, msp centrul stomatologic municipal pentru copii, pandor, barza neagră, adresa (pe prag fumau doi băieţi. m-au văzut că notez ceva în carnet, şi m-au întrebat ce notez. le-am spus că numele firmei la care unu zice: “am crezut că notaţi clădirile care au arborat drapelul”), torent, salut orange, free time, te privesc ora 20:00, ştirile care, mazda 3, caravana auzului, hidropompa, secţia de votare 106, şcoala auto b c d e, uccm, moldcell, mişcă-te confortabil, tipar ofset, fornetti, alimentara, curchi 1773, ce preşedinte merită moldova curajos, скидки, reduceri 20-70%, king, bilete de avion, magisel-lux, P, FA-0092.
(Dacă Şărloc Holms ar şi taxist, de-odată ar spune unde eu lucrez şi unde eu trăiesc).
Şi cel mai interesant că omul bagă în cap nu numai denumirile acestea fără sens da şi o grămadă de informaţie contextuală al acestuia, care o mare parte din viaţă este inutilă.
Oricum, de aişi trebe s şie clar două lucruri:
1. satul e mai aproape de sufletul omului şi el acolo se trage permanent
2. în toată viaţa noastră drumul ocupă primul loc din faţă
3. limba noastră e tot pe primul loc din faţă, da limba lor nu (cel puţin pe itinerarul meu).
4. ţara noastră niciodată n-o să aibă criză de comunicare la distanţă, niciodată n-o să aibă criză de transport aerian şi parcele de nisip pe ţărmuri fierbinţi şi îndepărtate. Dacă ar exista un mega cântar care ar putea măsura greutatea ţărilor, apoi pentru trei luni talerul Moldovei ar sta hăt sus. De fapt vara l-ar compensa cei care vin din Italia, Portugalia, Israel, Turcia, Grecia şi Cipru. Interesant: cei care lucrează dincolo se hodinesc acasă iar cei care lucrează se hodinesc dincolo.

***

Iaca tare nu-ni plac oamenii care beu pîn se-mbată. Az de exemplu nia nu-ni plaşi de mini.

Cam iaca prostiile estea roiau în capul meu, azi dimineaţă, când mergeam spre lucru.

Moscovă iubita,
Mandra capitală
Toti copii-ţi cântă
Cantece de fală
***

Tu ne dai lumină
Tu ne dai tărie
Faci ca o gradină
Ţara sa ne fie.
***

Vai, ce-i albă-i bunicuţa
Parcă-a nins în păr la ea
Trec prin părul ei mânuţa
Dar zăpada nu se ia.
***

Ninge, ninge, ninge
Angelica plânge
Mama face focul
Tata taie porcul.
***

Doua răţi îmbrobodite
Vor să se mărite
Iar găina de sub pat
Hop şi ea la măritat
Şi cocosul din gradina
Ce-i cu tine fa găina?
***

Mos Jerila burduhos
A trântit o baba jos
Şi-a pus mâna la buric
Şi-a stirgat şoric-şoric.
***

Vine raţa de la baltă
Cu codita ridicată.
Rata face-un ouşor,
Mama drege-un borşuşor.
***

Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu raţa-n gură.
***

Mama pâine albă coace
Noi cântăm frumos
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
***

Iese tata la balcon
Si ma striga: „Mai Ion!“
Cred ca am facut ceva
Daca m-a strigat asa…
Daca nu faceam nimica,
Ma striga: „Mai Ionica!“
***

Da…a fost copil si Lenin…
Da…a fost si el scolar…
Si-n ghiozdanul lui pe vremuri
A purtat abecedar!

A rostit cuvintul mama
Si cu drag l-a repetat
Iar din mijlocul padurii
Mamei flori i-a adunat.
***

Un ceai si o coaja de piine
Ruga sa-i aduca grabit
La masa intre carti adincit
Sta Lenin cu gindul la tine
***