blogu' lu' castraveţ

Cartofii pot fi copţi pe jăratic. Cartofi pot fi înveliţi în folie şi copţi pe jăratic. Cartofii pot fi tăiaţi în două, între ei se pune o bucată de slănină sau o bucată de şuncă, câteva felii de usturoi, sare şi parcă ar mai trebui şi ceapă, da nu mai încap atâtea. S-ar putea tăia cartoful în trei felii şi toate bunătăţile s-ar putea pune între felii, apoi învelite în folie. În aşa caz avem o construcţie instabilă, prea mult spaţiu de scurgere a zemii lăsata de delicioasele ingrediente. Şi oricum de obicei cartof e mai mult decât toate cele gustoase care pot fi băgate înăuntru.

Iată de ce, pionerul a visat într-o noapte modalitatea perfectă de pregătire a unui cartof. Nimic mai simplu: intra pe Povesti gustoase, si ai sa vezi ce gust a avut visul lui.

Bună dimineaţa, om bun! (of, iartă-mă, ştiu că nu trebuie să strig). Ai avut o vinere grea? Şi eu. Şi numai eu te înţeleg. Pentru tine, om bun, nere pe suflet urmează. Dacă-ţi arde sufletul, fa un clic şi vei gasi lumina salvatoare, şi sâmbăta-ţi va fi frumoasă, iar ziua plină de bucurie. Apasă, şi vei găsi ce cauţi!

Poză simbol:

Ne îndreptăm în direcţia în care trebuie. Indienii în sfârşit au metoda ecologică de a asigura omenirea cu lichide. Băuturile răcoritoare şi nerăcoritoare vor fi preparate din urina sacrului animal: link către Times.

Meniul viitorului din orice pizza house va arăta cam în felul următor:

Bere nefiltrată – pişat de buhai necastrat.

Bere filtrată – pişat de viţel de lapte.

Shake – balegă de primăvară dată prin blender cu urină îngheţată.

Pizza – cu ananas, ardei şi oregano, pe turtă groasă de balegă tomnatică.

Lazzagna – macaroane coapte în bădrăganie de viţică tânără.

Salată – rugumătură de iarbă proaspătă

Aceste inovaţii culinare, însă, ar putea trezi mai multe nemulţumiri din partea clienţilor: că berea e caldă, că în pizza a nimerit o muscă, că în shake a găsit cineva un sâmbure, că pizza se face prea greu din cauza că vaca mănâncă încet, că salata e veştedă sau în general uscată.

P.S. Pe staţiile orbitale, deja există sisteme care utilizează toate emanaţiile lichide umane pentru a asigura personalul cu oxigen şi apă.

Undeva în Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi într-o dimineaţă de duminică, mai devreme decât de obicei, şi porni încet spre piaţă. Era ocupaţia lui obişnuită în zilele de duminică: să iasă negrăbit din casă, şi să numere pietrele de pe caldarâm. Şi când ajungea cu numărătoarea puţin peste o mie, se trezea ajuns în faţa primelor tarabe. Îşi vizita toţi prietenii cu care obişnuia să…(сontinuarea pe povestigustoase.com)

În acest blog în ultima vreme au început să apară mai des posturi la categoria „Ni-a mânca”, şi după cum se observă, lumea îşi face impresia că acesta este în totalitate meritul unei singure persoane. Oameni buni, nu vreau să vă mint şi nu vreau să vă faceţi impresii deşarte: majoritatea posturilor scrise la categoria menţionată mai sus, apar la lumina zilei virtuale datorită a doi autori. Primului în majoritatea cazurilor îi aparţine reţeta (sau dacă nu, numai el ştie sursa), lui îi aparţine instrumentul de mirosit, de gustat, lui îi aparţine amestecatul în vase şi instinctul de dozare, de aceea o să-l numim Bucătar-şef. Cel de-al doilea coautor foarte rar se apucă să facă ceva de unul singur (deşi au fost cazuri: el poate să facă un borş bun, o uha bună de peşte dar în bucătăria italiană deocamdată nu se prea pricepe), el este ajutor de Bucătar-şef, el merge la market după materie primă, el taie ceapa şi cartofii, el este cel care apasă pe trăgaciul armei foto, el este autor al textelor despre haleală şi al prezentului blog. Sper că am clarificat lucrurile. Pe această notă veselă, ne cerem scuze pentru confuz, pe viitor ne vom strădui să-l eliminăm. În acelaşi timp ne bucurăm de faptul că acest mic incident n-a stricat la nimeni pofta de mâncare. Până la noi întâlniri, dragi gurmanzi şi gurmănzele.

Zarzavat Pictures And Melesteu Spilberg presents:

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un curechi murat. Trăia curechiul acela în pace, linişte şi bună înţelegere împreună cu fraţii lui de cruce – alţi curechi muraţi, morcovi şi sfecle roşii murate la fundul unei putini albastre astupate cu capac negru. Şi cum huzureau ei şi de grijă nu ştiau… continuarea o citiţi la Povestelnic.

Acest minunat borş a fost mutat, acolo unde îi şi este locul: pe povestigustoase.

Ingrediente:
Morcov – 1,5 kg
Cartofi – 0,8 kg
Ceapa uscată – una mare
Măsline fără sâmburi – 100 g
Şuncă – 200 g
Pătrunjel frunze – jumătate de legătură medie
Caşcaval HOCHLAND – o cutie (8 unităţi)
Ulei – 2 linguri de masă
Condiment universal de legume Maggi – 1,5 linguri de masă.

Mod de preparare:
1. Se pune ceapa tăiată mărunt în cubuleţe la prăjit până se înăbuşă, sub capac.
2. Se adaugă apă fiartă fierbinte (aprox 2,3 L). Se lasă la fiert 5 min.
3. Se adaugă condimentele de legume şi morcovul tăiat cuburi medii.
4. Se lasă să clocotească 5 min.
5. Se adaugă cartofii tăiaţi cuburi medii.
6. Când legumele (cartofii şi morcovul) sunt fierte, jumătate din conţinutul lor se scot şi se fac pireu, după care se pun ânapoi în cratiţă.
7. Se ia puţin lichid din cratiţă, se adaugă caşcavalul şi se amestecă până la o masa uniformă. Se adaugă înapoi în cratiţă.
8. Se adaugă şunca tăiată pai, măslinele tăiate rondele şi pătrunjelul tăiat mărunt.
9. Se lasă la foc încet 5 min.

P.S. Se poate adăuga şi sare după preferinţă. Deşi reţeta nu presupune, ciupercile, şi înlocuirea condimentelor Maggi cu ceva natural se merită experimentate.