blogu' lu' castraveţ

Archive for the ‘reclamă’ tag

Concurs pentru partea frumoasă a omenirii

without comments

Doamnelor, domnişoarelor şi nu în ultimul rând, fetelor!

Vara s-a cam dus, soarele şi-a ascuns blândeţea sa ca s-o ofere şi la alţii, iar pielea gingaşelor voastre feţe acum că e toamnă şi în curând vine iarnă, trebuie îngrijită mai cu sârguinţă. Pentru că ştiţi şi voi, şi mai ales o ştiu bărbaţii şi flăcăii pe care îi aveţi în preajmă, că anotimpurile nu trebuie să-şi lase amprentele pe gingaşii voştri obrăjori şi mânuţe. Iată de ce saloane-bucuresti.ro vă oferă o minunată ocazie sa vă bucuraţi în continuare de elixirele tinereţii, atât de indispensabile pentru fiecare dintre voi. Aşadar pentru aceasta nu aveţi decât să accesaţi pagina concursului şi să vă înregistraţi, iar acolo vă aşteapta 5 voucere a câte 200 RON pe care le veţi putea transforma în licori magice ale tinereţii fără bătrâneţe şi viaţă veşnică.
Nu ezitaţi pentru că timpul curge, odată cu el se scurge şi durata concursului, iar toamna devine tot mai iarnă iar iarna, pe chipul vostru, dragele noastre, nu are ce căuta.
Multa baftă!

Written by castraveţ

October 4th, 2011 at 9:44 am

ki-iaaa!

without comments

Eu ştiu doi paţani: unu-i mai mare, altu-i mai mittel. Şel mai mare, doua luni în urmă o decis ferm şi precis că el cu foştii coleji de liceu bere nu mai be. Şi de-atâta el o deschis avtoservis. Drept o decis. Şel mai mittel, ni-o arătat 15 ani în urmă cum trebu corect de suit pe stencă fără accesorii adiţionale din seria scară, stremiancă sau mânere de uşă de intrare de cameră de lângă stencă. Normaaal. Cămeşa, maica, pantalonii şi plămânii mei de-atunşi tot aşa cred. Cuvântul „ki-iaaa!” tot de la dânsul l-am învăţat. Amu, şi eu, şi frattili lui se uita mai prudent la el. De-atâta că „ki-iaaa!” de atunşi i s-o părut puţin. El azi e foarte „ki-iaaa!”. Apu iaka: dacă ai 7 ani şi vrei să afli şi ascunde tat-to pe pervazu la stencă, dacă ai aflat deamu şi ascunde tat-to şi vrei să arăţi la padrug-ta da ţi-i striom că drug-so că te-a spali-ti, dacă pur şi simplu nu eşti de-acord cum o fost regizat “Mortal Combat”, dacă nu poţi hali sushi pe stomacul gol, ne chisat de chişioare, dacă şapagatul lui Vandam ţi se pare aţă de mosorel, spune-i lu Andrii – el ţi-i omu.
„KI-IAAA!„ şi problema-i rezolvată.

Postul ista o fost scris dijeaba,fara promisiuni cu marea şi sarea, şi fără bablou. În timpul căţăratului pe stencă, a avut de suferit numai reputaţia autorului şi stecla pe care el o crăpat-o. Altshinevai n-o avut de suferit. Parcă.

Written by castraveţ

March 6th, 2011 at 11:14 pm

Despre Cristina

with 2 comments

Buna ziua. Ţineţi minte, v-am povestit despre Octav care o răsturnat muntele saloanelor bucureştene. Apu iaca. La dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. S-o luăm de exemplu pe Cristina – sora lui Octav. Dintr-o parte, pe faţa ei nimic deosebit nu se citeşte. Nici faptul că de pe băncile Liceului Republican cu profil Real din Chişinău plină de fizică şi matematică s-a mutat pe băncile facultăţii de filozofie din Bucureşti. Nici faptul că timp de patru ani a reuşit să facă multă filozofie bună, ospătărie, vânzări de produse alimentare şi un magazin propriu de haine. Nici faptul ca după patru ani a pus mâna pe licenţă după care, fără să stea mult pe gânduri, a călcat pragurile şcolii de specializare internaţională în Ştiinţe Criminologice şi Investigative din Padova (da, da, Padova aceea din Italia). Şi aşa cum lumea nu prea mult timp a putut să se îmbrace în magazinul din Bucureşti, el a fost schimbat pe viză iar veniturile ulterioare picurau din măturat, călcat şi dădăcit de odrasle padovene. Nici asta nu se citeşte şi nici faptul că după vreo doi ani mătura a fost schimbată pe masa unui funcţionar de birou de avocaţi, iar fierul de călcat pe munca de caritate pentru un orfelinat. Şi dacă orfelinatul s-a mai ţinut de Cristina, atunci biroul de avocaţi nu: el a fost schimbat pe un ghişeu de bancă. Şi toate acestea, unde în serie, unde în paralel, se intersectau cu diferite responsabilităţi la diferite firme, tot în ţara ciubotei. Nici nu se poate citi că stabilitatea şi succesul cam greu se bagă în măduva osoasă a moldovenilor de acolo. Dar totuşi se bagă… la toţi… dacă muncesc… bine.
Deci, cum vă spuneam, la dânşii în familie toţi sunt cu pricoale. Cristina mătincă e cea mai cu pricoale dintre toţi: recent s-a înscris la facultatea de Limbi şi culturi Orientale “Cà Foscari” din Veneţia pentru că limba arabă este una indispensabilă pentru un moldovean în Italia. Da nu despre asta am vrut să vă spun. Să vezi ce-i trăsneşte ei deunăzi prin cap. O făcut şi ea ce-o făcut şi frati-so. Nu, nu sait de saloane, da ceva altceva care tot a răsturnătură de munte miroase.
Dă să vă lămuresc, pe scurt. Pe scurt, dacă eşti francez şi vrei să-i scrii o scrisoare de dragoste la o nemţoaică, dacă eşti rus şi vrei să stai legal în Italia, dacă eşti Ghimpu şi vrei să creadă lumea că ceea ce aud italienii din gura traducătorului este chiar ceea ce-ai spus1, dacă eşti chinez şi vrei să faci o prezentare de afaceri pentru englezii din Italia, dacă eşti arab şi vrei să spui un banc la un american într-o gondolă veneţiană, vrei să arendezi o motocicletă da nu înţelegi ce-o scris sicilianul în contract, dacă la urma urmei eşti moldovean şi ai de lămurit ceva pe hârtie altui moldovean, apoi n-ai decât s-o întrebi pe Cristina sau pe oricine din biroul lor de traduceri. Anume aşa fac câteva sute de moldoveni şi câteva zeci de firme italiene. Nu văd de ce n-a face-o şi tu, mai ales dacă-ţi trebuie.

Studio Forenix! Acolo se duc moldovenii!2

Mesaj pentru Cristina: arendează o gondolă, de pe tine un cerc în jurul Veneţiei. Până la noi întâlniri!
_____________________________
1Este fapt cunoscut că anume fetele de la Studio Forenix au zâmbit frumos şi au tradus vorbă-n vorbă ce-o spus Ghimpu şi ce-o auzit italienii.

2şi nemţii, şi chinezii, şi francezii, şi englezii, şi americanii, şi ruşii, şi italienii.

Written by castraveţ

December 6th, 2010 at 7:30 am

Un post cu podcovîrcă

without comments

Da voi nu ştiţi ce zi e azi, aşa? Faptul că e ziua internaţională a studentului o ştiu toţi. Dar nu asta e principalul. Voi pe Octavian îl ştiţi? Octavian care a rupt în bile tot Mall-ul Bucureştiului, Octavian care poate să pălească bila alba aşa încât ea să sară peste altele două arătându-le limba ei de bilă albă, să-i dea un şut alteia care stă lipită de bord care la rândul ei să se rostogolească ca unsă cu unt fix în buzunar, Octavian care timp de un an a reuşit să crească un flăcău şi să-l planifice pe al doilea, Octavian care m-a învăţat să beau vin cu apă şi bere cu snooker, Octavian care mănâncă răsărită de parcă ar scrie scripturi SQL şi scrie scripturi SQL de parcă ar mânca răsărită. Nu-l ştiţi, da? Apoi vă zic eu, Octavian a fost inspirat de frumuseţe şi special pentru ziua internaţională a studentului a făcut o treabă bună pentru toţi studenţii (mai ales studentele) moldoveni din România, toţi studenţii (mai ales studentele) români din Moldova, şi în general pentru toţi care vor să fie sănătoşi şi frumoşi. Aşa dacă vreţi să scăpaţi de coşuri, dacă vreţi ca muşchiul să vă fie vârtos, obrazul rumen, poftim uitaţi-vă cu ochii voştri ce-o făcut Octav!

Special pentru studenţii alarmaţi: nu vă împăunaţi, asta nu-i reclamă – astea-s 6 ore de snooker şi tot atâtea de bere de la nimeni altul decât Octav. Octav, am martori, da?
saloane bucuresti

P.S. Felicitări cu ziua studentului, studentule!. Azi e ziua ta, eu an ştiut de ieri…

… am văzut-o pe mămica ta în piaţă, cumpăra chiperi.

Eh studentule, studentule. Eh şi ţ-aş mai rupe urechile. Ştii tu pentru ce, da dacă nu ştii tu, ştiu eu, am fost şi eu ca tine, da tu urmează să afli. Hai, nu mai sta, rade-o în PMAN la ţopăit, da nu uita: bea cu cap sau deloc, învaţă cât încape şi nu pe de rost, şii cuminte şi cu minte.
Studentule…

____________________________
*podcovîrcă – podcoavă cu vârci.

Written by castraveţ

November 17th, 2010 at 9:00 am

Despre advertising

with 5 comments

Au fost mai multe cazuri când ceea ce scriam eu pe blog parea pentru oamenii implicaţi în advertising (online sau offline) reclama curată gratuită. Şi de fiecare dată se găsea cineva care mă întreba de ce fac asta, sau ce am eu cu asta. De fiecare data explicaţia a fost cam aceeaşi:
Atâta timp cât nu sunt „corupt” (să nu se supere cei cu musca pe fes – nu vreau să zic că ei sunt corupţi, de la sine trebuie să fie clar că asta este munca lor şi din asta trăiesc) de domeniu, îmi permit să scriu pe blog despre ce vreau eu şi cum vreau eu. Deşi îmi dau străduinţa să fiu obiectiv de fiecare dată, subiectivitatea nu-mi este străină, şi asta tot din acelaşi motiv: sunt la mine acasă. Când scriu despre ce-mi place mie nu mă gândesc ce profit ar aduce cuiva subiectul în cauză. Şi chiar dacă conştientizez faptul că pentru cineva un post de-al meu reprezintă o publicitate gratuită, nu mă deranjează atâta timp cât nu mă roagă acel cineva s-o fac şi cât subiectul reprezintă un interes personal. Dar iată dacă m-ar ruga cineva (chiar şi în mod implicit) să fac publicitate la ceva, n-aş face-o (nu bag mâna în foc, deoarece nu vreau să fac acuma o analiză a tuturor cazurilor posibile – scopuri de caritate de exemplu, sau altele).

Cândva mă gândeam să mut blogul pe hosting privat pentru a avea un design propriu şi multe facilităţi pe care worpress-ul le oferă contra plată. Una din acele facilităţi sunt scripturile java care ar permite inclusiv plasarea publicităţii de la google. Da, mă gândeam la ads-uri de la google. Pe atunci blogul era prospejior şi eu nu ştiam exact ce va fi cu soarta lui în perspectivă. Ulterior am realizat că blogul meu nu este pentru a scoate bani: el este pentru păcerea mea şi a oamenilor care-l citesc. Publicitatea, cred eu, i-ar leza considerabil din personalitate. Sper asta să nu se schimbe pe viitor.

Written by castraveţ

February 10th, 2010 at 12:35 pm