ki-iaaa!
Eu ştiu doi paţani: unu-i mai mare, altu-i mai mittel. Şel mai mare, doua luni în urmă o decis ferm şi precis că el cu foştii coleji de liceu bere nu mai be. Şi de-atâta el o deschis avtoservis. Drept o decis. Şel mai mittel, ni-o arătat 15 ani în urmă cum trebu corect de suit pe stencă fără accesorii adiţionale din seria scară, stremiancă sau mânere de uşă de intrare de cameră de lângă stencă. Normaaal. Cămeşa, maica, pantalonii şi plămânii mei de-atunşi tot aşa cred. Cuvântul „ki-iaaa!” tot de la dânsul l-am învăţat. Amu, şi eu, şi frattili lui se uita mai prudent la el. De-atâta că „ki-iaaa!” de atunşi i s-o părut puţin. El azi e foarte „ki-iaaa!”. Apu iaka: dacă ai 7 ani şi vrei să afli şi ascunde tat-to pe pervazu la stencă, dacă ai aflat deamu şi ascunde tat-to şi vrei să arăţi la padrug-ta da ţi-i striom că drug-so că te-a spali-ti, dacă pur şi simplu nu eşti de-acord cum o fost regizat “Mortal Combat”, dacă nu poţi hali sushi pe stomacul gol, ne chisat de chişioare, dacă şapagatul lui Vandam ţi se pare aţă de mosorel, spune-i lu Andrii – el ţi-i omu.
„KI-IAAA!„ şi problema-i rezolvată.
Postul ista o fost scris dijeaba,fara promisiuni cu marea şi sarea, şi fără bablou. În timpul căţăratului pe stencă, a avut de suferit numai reputaţia autorului şi stecla pe care el o crăpat-o. Altshinevai n-o avut de suferit. Parcă.
