blogu' lu' castraveţ

Rezumate

Read the rest of this entry »

Pentru că deschiderea sezonului de primăvară – vară, 2013, nu este departe, ofer ocazia prietenilor să-şi mai acumuleze nişte broaşte apăsătoare în piept cu o succintă relatare de fapte a unui moment similar din anul trecut. În 2012, începutul a fost ca niciodată. Fugăriţi din urmă de norii de bioxid, care deja au acoperit oraşul, pionerii n-au răbdat începutul lunii mai, şi s-au avântat acolo unde le cântă sufletul şi li se bucură rânza. La Ţîpova. La 9 dimineaţa, jos îi aşteapta iarba mustoasă şi soarele înmuietor de oase.

Read the rest of this entry »

Noutăţi de la Ţîpova

În ziua de 27 august 2010, independent şi nesilit de nimeni, pionerul împreună cu o echipă de cercetaşi, care nici pe departe n-au treabă cu fabricarea ştirilor, a plecat într-o Read the rest of this entry »

Se vorbeşte că anume în Ţîpova Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia sa Maria Voichiţei. Se vorbeşte că în aceste locuri se află unul dintre cele mai puternice puncte energetice de pe pământ. Se vorbeşte că la jumătatea lunii iunie 2010 Ţîpova a fost vizitată de Dalai Lama. Toate astea ar părea doar nişte zvonuri dacă n-ai vedea cu ochii proprii tot ceea ce se întâmplă acolo sau mai bine zis, dacă n-ai trăi în sânul Ţîpovei câteva zile, aşa cum o fac pionerii de fiecare dată când pleacă într-acolo.

O revelaţie a fost cea de sâmbătă dimineaţa, când pionerii au descoperit lângă piatra dorinţei capodoperele unui autor necunoscut. Să fie el autor sau plagiator nu se poate spune, cert e că a fost mai sârguincios decât precedentul:

Ei da revelaţiile ca revelaţiile, Read the rest of this entry »

Demult, foarte demult, un grup de tineri cu iniţiativă şi atitudine spirituală faţă de tot ce ne oferă mama natură, s-au pricopsit cu corturi şi rucsacuri, începând astfel lungi şi verzi călătorii pe dealurile, văgăunile şi frumoasele maluri ale minunatului spaţiu terestru situat între Nistru şi Prut. Ulterior, aceşti bravi luptători pentru un mod sănătos de viaţă (porecliţi de autor în nenumărate rânduri pioneri), au dat jos rucsacurile ca să miroase sărea mării negre pe malurile acesteia atât dincolo de Nistru, cât şi dincolo de Prut. Dat fiind faptul că acest grup în majoritatea cazurilor avea aceeaşi componenţă, a apărut tendinţa de a-l identifica printr-un statut şi denumire. Astfel a apărut Otreadul Burevesnic sau, altfel – Detaşamentul „Burevesnic”. O denumire deloc nouă, ba mai mult – un plagiat. Cu timpul detaşamentul a simţit necesitatea de a scăpa de acest clişeu şi a început să caute o denumire adecvată. În paralel, pentru evitarea unor situaţii conflictuale în detaşament şi pentru optimizarea activităţilor de rutină, a fost modelată o schiţă de regulament pentru acesta, care până la stabilirea unui nume final, a fost numit Regulamentul Detaşamentului X:

Un moment foarte important pentru organizarea dislocărilor este lista de cumpărături, preconizată pentru trei zile de dislocare. Cantitatea de alimente se calculează automat în dependenţă de componenţa meniului şi numărul de persoane prezente la dislocare. Lista reprezintă un tabel excel dotat cu tot felul de filtre, categoriii de achiziţie şi este menită să calculeze masa totală de alimente spre transportare, locul de achiziţie şi bugetul pentru întreg detaşamentul.

şi în calitate de exemplu, un filtru pentru lista de mai sus – masa totală de alimente în kg ce trebuie achiziţionată de la market.

Deoarece componenţa detaşamentului deocamdată este intuitivă, neformală, versiunea finală a acestuia deocamdată nu este pusă la punct. Urmează să se decidă dreptul la viaţă a conceptului, ulterior deciziile cu privire la statutul detaşamentului, respectiv cizelarea şi aprobarea definitivă a regulamentului de către toţi membrii acestuia. În ceea ce priveşte numele detaşamentului, Pavel a propus o variantă mai mult sau mai puţin adecvată: Detaşamentul „Şioroiul”. Denumirea este cât se poate de sugestivă şi vine dintr-o istorie reală. Dacă cineva din membri sau altcineva din afară are idei, sugestii, poftim, nu ezitaţi, propuneţi. Până la noi întâlniri.

P.S. Cei interesaţi de activitatea grupului de pioneri pot vizita posturile din categoria rucsac.

Precum spuneam, pionerii s-au pornit şi au ajuns în Crimeea şi în anul acesta. Cu corturi, cu cazane, cu topor, cu primus cu voie bună şi cu multe aşteptări, la urma urmei. Cum s-au dus, aşa au venit. Parca au venit cu impresii da în acelaşi timp nici nu ştiu despre ce să povestesc.

Să povestesc oare toate istoriile citite pe bloguri despre furturile care au loc pe capul Aiia (Injir), acolo unde s-au oprit pionerii şi despre vedeniile cu musafiri pe care le aveau pionerii noaptea după care strigau din uşa cortului „blia, kto zdesi?!” de se speriau şi vedeniile, şi pionerii şi încă câteva corturi în raza de câteva sute de metri,

sau despre Artiomov Artiom Victorovici, chipeşul pădurar care ne făcea reducere pentru cazare şi care ne-a povestit despre filmările care au loc în zonă (am uitat cum se numeşte) la care sâmbătă va participa şi Brad Pitt, şi pe care n-am reuşi să-l imortalizăm pe matricele aparatelor noastre (la Artiom Victorovici mă refeream),

despre cât de repede trecea ziua şi cât de plăcută era acea oboseală de seară când se turna un 50 la masa şi cât de bine mergea tartina preparată din slănină, acoperită cu ceapă dulce, stropită cu oţet şi presărată cu piper negru,

Read the rest of this entry »

– Vini, Vini, da unde-i ruxacu neu?
– În cur, blea!
Puţin nedumerit de răspunsul lui Puh, Pita4ok s-a apucat să răscolească prin cladovcă. Ruxacul, după cum şi era de aştepat, nu era acolo.
– Vini, da eu nu-l găsesc.
– Nu-i rucsac, nu-i pahod!
– Vini ap hai s punem tăt la tini, l-on duşi pe rând.
– Ăi, tu ai văzut ruxacu neu? Ţia nu-ţ pare că tu încapi într-însu cu tat cu poşeta ta, la cari tu deam a triilea an îi spui rucsac? Tu îţi imaginez oleacă cu mintea ta de godac cum ai să-l târîi?
Pitacioc nu comentă întrebările retorice ale lui Puh şi se urcă în pod. Peste câteva minute din pod se prăbuşi cu zgomot un nor negru tuşind. Printre scuipat, horcăit şi muci se auzi vocea răguşită a lui Pita4ok:
– Vini, da eu nuştiu unde-o dispărut el.
Nu reuşi Pita4ok să termine vorba că în cap îi căzu ceva tare învelit într-o cârpă găurită de molii. Când scoase din cârpă conţinutul, observă acolo o grămadă de cioburi cafenii printre care se tăvălea o ghindă uscata coada căreia era legată de o bucată de fermoar. Lui Pita4ok îi dădură lacrimile.
– Vini, iaka ghinda asta, ghinda asta matincă e… aista matincă e ruxacu neu…
– Ăi puţă, ţii tu oare minte când într-o noapte, în pahodu trecut, o dispărut unica oală cu nere şi tu ni-ai zîs c-ai adornit şi şiniva o furat-o?
– Vini, eu je eram bat, eu je nu ţîn minte…spuse Pita4ok, shi întinse un muk peste rât.
– Oala asta tare mai samănă cu aşeea, se încruntă Puh deasupra porcului.
– Nu mai este, asta-i alta…
– Da? Şi asta alta tot are disenată o alghină rozovă taman lângă toartă?
– Eu nuştiu nică, şiniva matincă vre s mă compromită, ni-s pare că Cristofer Robin nu vre ca eu s merg în pahod şi special a pus la cale acest plan meschin de sabotaj din cauza unei mici neînţelegeri legate de viziunile diferite asupra compatibilităţii organismului uman şi substanţelor stupefiante nevegetale…Da eu tare vreu în pahod, numai c rucsac deamu n-am…
Pe Pita4ok îl năpădiră din nou plânsul, unu sincer şi jalnic.
– Gata, taşi, închide gura, o luă Puh mai moale. Tu ai s dushi palatca da eu tuşonca.
Cum spuse asta, Puh se întoarse şi ieşi afară, alene, fără să se grăbească. Când se simţi ieşit cu totul din cocioabă, se îndreptă şi oсhii se opriră în râtul rânjit a lui Pita4ok pe care încă mai lucea o lacrimă. Cu o cană în mâna dreaptă şi palatca în stânga, Pita4ok se bungi la Puh şi ţipă ascuţit, cât îl ţinu plămânii:
– Vini, Vini da badminton luăm?

Chiar daca toate siturile meteo promiteau cu insistenta ploi pentru tot weekend-ul, pionerii au văzut la … (ştiţi voi unde) prognozele şi după vechiul şi tradiţionalul principiu “zis şi făcut”, au urcat în spate rucsacurile şi s-au pornit într-acolo. Nici chiar ploaia torenţială ce a izolat un supermarket plin de vizitatori de parcarea aflată la 10 metri de intrare unde aceştia îşi ţineau caii de fier, nu i-a împiedicat pe pioneri să achite căruciorul, să iasă şi să pornească bine dispuşi în direcţia nord-est, fix la 18:20.
Deşi ploaia se oprise, pe la Orhei era clar că nimic nu este clar.

Read the rest of this entry »

Vorbind de nişte scopuri puse în prezent şi intuind realizarea lor în viitor, facem referinţă la forma de specialitate a unui principiu cu originile în cele mai bune tradiţii de programare neurolingvistică: vizualizarea. În contextul neurolingvistic, vizualizarea, în ansamblu, reprezintă crearea unui context senzorial (proiecţia tactilo-audio-vizuale la nivel de creier a unui scop identificat prin timp, loc, imagine, sunet) în prezent şi identificarea EU-lui fizic cu acest context în viitor. O formă mai accesibilă a acestui principiu ce a ajuns până la urechea unui creier neiniţiat în teorie, sună în felul următor „ce-i scris cu peniţa, nu tai cu bărdiţa”. Cu alte cuvinte orice realizare necesită o planificare. Şi acum, relaxăm minţile şi ne apucăm să planificăm sezonul primăvară-toamnă a pionerului nostru.

1. În primul rând se simte necesitatea în efectuarea unor investigaţii de descoperire a noi trasee şi locuri nevizitate încă de pioneri: codrii Orheiului, Molovata, Ţigăneşti, Stânca de la Edineţ, Furceni şi multe altele.

2. După cum arată experienţele anterioare, cu planificarea instantanee pionerii stau foarte bine, unica problemă care trebuie soluţionată din timp este rezervarea concediului pentru lunile iunie şi septembrie, ceea ce se va pune în discuţie la prima bere între pioneri.

3. Cel mai apropiat eveniment cu participarea pionerilor va fi un pescuit sănătos undeva pe un mal de Nistru.

4. Vama-Veche îi va aştepta la 1 mai să soarbă din ţuica lui Bibi şi din ciorba cu tarhon a lui Şoni, pe fundalul valurilor de mare neagră amestecate cu basurile acusticii rock.

5. Neapărat vor asculta şi anul acesta strunele de chitară la unul din rugurile de la Art-Labyrint Festival, vor bea nişte cvas răcoros de lângă izvorul păzit de Vânătorul de vise.

6. În luna iunie şi septembrie vor întinde corturile sub pinii montani din Crimeea.

7. Puhăceni şi Ţîpova îi aşteaptă cel puţin de două ori pe vară, aşa cum sunt pionerii aşteptaţi la ei acasă.

…şi încă multe alte planuri-surpriză despre care pionerii încă nu ştiu.

Ceaunul e spălat, cana e lustruită, acumulatoarele-s încărcate, cuţitele-s ascuţite.
Pionier, pregăteşte-te: vine vara peste tine!

”
Îi toamnă? îi toamnă…
Îi frumos în padure? Îi frumos…
Demult am ieşit noi la prirodă? demult…
V-aţ zaibit de crapat pin cvartiri, cluburi şî baruri? V-aţ zaibit, mai ales că asta fashiţ în tătă sara, da eu graesc de zî…
Lemne în pădure sînt? Sînt, da dacă nu, merg şî cărbune.
Mangal eu am? Am…
N-ar strica de ieşit sîmbata pe vreo 5 ceasuri în padure? N-ar strica…
Da Gismeteo spune că ar s şie 17 grade? Spune…
Ap shi dara?
” Read the rest of this entry »