blogu' lu' castraveţ

Превратиться в мелкий дождик,
зарядить на много дней...
И на город толстокожий
тихо падать меж огней.
Или трогать гриву леса,
еле листья шевеля.
или нежностью небесной
гладить сонные поля.
Слиться с речкой безымянной,
целовать людей...
Устать.
А затем в рассвет туманный
поредеть
и перестать.

© Глеб Горбовский

Urme de cauciuc
Rosii, pe negru asfalt
Căţeluş o fost.

cad frunze din an
pe umbrele grabite.
ploua in oras

cat are copkilul?
si zice macelarul:
un kil fara os

Într-o ţară necunoscută s-a impus tribut pentru … o să fie clar pentru ce.
Iată demersul unui cetăţean către conducerea ţării:

Eu, Vasile Barabulă
Fără coaie, făr pu*ă
Pentru ce să dau tribut
Dacă eu nu pot să f*t.

Şi respectiv, răspunsul:

Dom’ Vasile Barabulă,
Fără coaie, făr pu*ă
Cât ai degete şi limbă
Legea-n ţară nu se schimbă.

Moscovă iubita,
Mandra capitală
Toti copii-ţi cântă
Cantece de fală
***

Tu ne dai lumină
Tu ne dai tărie
Faci ca o gradină
Ţara sa ne fie.
***

Vai, ce-i albă-i bunicuţa
Parcă-a nins în păr la ea
Trec prin părul ei mânuţa
Dar zăpada nu se ia.
***

Ninge, ninge, ninge
Angelica plânge
Mama face focul
Tata taie porcul.
***

Doua răţi îmbrobodite
Vor să se mărite
Iar găina de sub pat
Hop şi ea la măritat
Şi cocosul din gradina
Ce-i cu tine fa găina?
***

Mos Jerila burduhos
A trântit o baba jos
Şi-a pus mâna la buric
Şi-a stirgat şoric-şoric.
***

Vine raţa de la baltă
Cu codita ridicată.
Rata face-un ouşor,
Mama drege-un borşuşor.
***

Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu raţa-n gură.
***

Mama pâine albă coace
Noi cântăm frumos
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
***

Iese tata la balcon
Si ma striga: „Mai Ion!“
Cred ca am facut ceva
Daca m-a strigat asa…
Daca nu faceam nimica,
Ma striga: „Mai Ionica!“
***

Da…a fost copil si Lenin…
Da…a fost si el scolar…
Si-n ghiozdanul lui pe vremuri
A purtat abecedar!

A rostit cuvintul mama
Si cu drag l-a repetat
Iar din mijlocul padurii
Mamei flori i-a adunat.
***

Un ceai si o coaja de piine
Ruga sa-i aduca grabit
La masa intre carti adincit
Sta Lenin cu gindul la tine
***

Câinele sobaca
S-o suit pe ferastra ocno
Ş-o băut laptele moloco
Din cotruţă

Asta a fost poezia învăţată de la bunica, când aveam eu minus mulţi ani. Şi astea au fost, probabil, primele cuvinte din limba rusă pe care le-am aflat.

P.S. Poezia nu poate să nu trezească o mândrie faţă de graiul mamei şi a bunicii: laptele-i lapte, fereastra-i fereastră da iaca cotruţa vouă nu vi-i ti neri şi acolo. Asta-i şeva care nu are nevoie de traducere. Da iaca etimologia cuvântului cam pune pe gânduri (nu-i exclus că dexul amăjeşte).

DEX:
COTRÚȚĂ, cotruțe, s.f. (Reg.) Vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră. – Din magh. katrocz.